Astăzi vreau să vă fac încă o recomandare de film și anume ”Potretul lui Dorian Gray” (The Picture of Dorian Gray), este un film britanic din 2009, genul dramă horror. Este o ecranizare după romanul lui Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, prima ecranizare a cărții a apărut în 1945, însă această versiune regizată de Oliver Parker și avându-l ca actor principal pe Ben Barnes în rolul lui Dorian Gray, îndrăznesc să spun că este cea mai reușită și chiar întrece cartea.
Am văzut filmul de trei ori, iar cartea am citit-o de două ori și fără să fiu absurdă pot afirma că filmul întrece cu mult cartea, cel puțin din punctul meu de vedere. Povestea lui Dorian Gray tratează o dorință care circulă dintotdeauna prin mintea oamenilor de pretutindeni, tinerețea veșnică. Și astfel acțiunea începe când tânărul Dorian Gray revină în sânul Londrei păcătoase, după o copilărie grea și plină de violență fizică, pentru a-și lua în primire moștenirea lăsată de unchiul său, cel care l-a și chinuit în primii ani ai vieții sale. În Londra intră un tânăr frumos sufletește și la chip, modest, cuminte, chiar naiv, dornic și plin de speranță, pentru a începe o nouă viață lipsită de griji și de restricții. Aflat în mijlocul unor oameni distinși, cu putere financiară, Dorian încearcă să se intergreze ajungând să se împrietenească cu carismaticul lord Henry Wotton (Colin Firth). Henry este cel care practic îl prezintă întregii societăți și îl introduce într-o lume cu adevărat seducătoare pentru Dorian. Ajuns cunoscut, pictorul Basil devine impresionat de frumusețea și inocența lui Dorian și îi propune acestuia să îi facă un portret perfect. Un portret care să imortalizeze pentru totdeauna frumusețea și sufletul excepțional al lui Dorian. Sedus peste măsură de propria sa imagine oglindită în portret, Dorian mărturisește cu toată ființa sa că și-ar vinde sufletul pentru a rămâne veșnic la fel de tânăr și de frumos cum era în pictură. Acele vorbe rostite de parcă ar fi fost o incantație menite să impresioneze diavolul, îl vor face pe Dorian să nu îmbătrânească și să nu se urâțească… Pictura se dovedește a fi un real succes, ea redând în totalitate calitățile eroului. Tabloul va avea pentru puțin timp un loc de cinste în imensa casă a lui Dorian, pentru că pictura ascunde un secret de neimaginat și astfel Dorian o ascunde în pod…
Nedespărțit fiind de aristocratul Henry ajunge să fie influențat de acesta în tot felul de acțiuni și pariuri. Henry este un bun cunoscător al oamenilor și știe foarte bine punctele slabe ale fiecăruia, un manipulator înăscut, și astfel va reuși să îl introducă pe Dorian într-o lume care nu va face altceva decât să îl dezumanizeze. Cu timpul, Dorian se implică în numeroase aventuri, care mai de care mai scandaloase, ajunge să se culce cu toate doamnele măritate, singure sau văduve din lumea bună, ba chiar cu fiicele acestora, organizează petreceri revoltătoare cu multă băutură, femei desfrânate, băieți homosexuali, ajungându-se chiar la a face dragoste cu bărbați și chiar acte de masochism. Dorian frecventează des bordelurile celebre cu Henry, ajunge să fumeze opium, se droghează și încet, încet inocența lui se șterge, trecând în tabăra răului. Deși se îndrăgostește de o actriță săracă, o necinstește și îi promite că o va lua de soție, el nu o va face niciodată, fiind influențat tot de Henry. Fata se sinucide și de atunci, Dorian se schimbă iremediabil. Nu mai simte remușcări și practic ajunge să nu mai aibă conștiință.
În timp ce sufletul său se degradează, tabloul său nu îl mai întruchipează pe frumosul Dorian, ci un Dorian care cu fiecare desfrânare sau păcat devine un monstru în pictură. Astfel dacă Dorian se rănea, tabloul sângera, iar rănile sale se vindecau instantaneu. Tabloul preia practic tot răul lui Dorian, răul și bătrânețea acestuia.
Dorian reușește chiar să distrugă rapid tot ce atinge, acțiunea se accentuează când Dorian are o aventură cu Basil. Pictorul este de-a dreptul îndrăgostit de el. La primele semne de degradare, Dorian ascunde tabloul în podul casei, dându-și seama că acesta întruchipează sufletul său putred. Basil își dorește foarte mult să prezinte acel tablou la o expoziție și ajunge să îl preseze neîncetat pe Dorian să îi arate tabloul. Exasperat de insistențele acestuia, Dorian îl invită pe Basil în pod, unde îi dezvăluie secretul său, arătându-i tabloul. După care îl ucide și-i aruncă trupul, cu multă greutate, într-un râu.
Amenințat de propriile fapte Dorian părăsește Londra și se întoarce după 20 de ani. 20 de ani care pe chipul său nu se vedeau, el arătând la fel de frumos și de tânăr ca atunci când avea 18 ani. Toți au rămas înmărmuriți de apariția lui Dorian, toți erau afectați de timp, cu toții bătrâni, numai Dorian nu. Lordul Henry are acum o fiica care îi trezește un interes sincer lui Dorian. Cade și ea pradă farmecului răpitor al lui Dorian și se îndrăgostesc. Dorian ar fi vrut să își schimbe viața, însă bătrânul său prieten conștient de defectele și de puterea distrugătoare a lui Dorian, va face totul pentru a împiedica împlinirea acestei iubiri. Dorian moare ”ajutat” de Henry, iar odiosul tablou revine la forma inițială… întruchipându-l pe minunatul și frumosul Dorian.
Cartea prezintă câteva diferențe majore… în primul rând înfățișarea lui Dorian, fiica lui Henry nu există, iar faptele sale scandaloase nu sunt atât de accentuate, unele dintre ele lipsesc cu desăvârșire, se păstrează în schimb mitul frumuseții și al tinereții veșnice.
Vă recomand cu mare drag acest film, Portretul lui Dorian Gray, în primul rând pentru că este un film excepțional, o poveste clasică cu numeroase învățăminte. Mie mi-a plăcut extraordinar de mult, iar actorul ce-l întruchipează pe Dorian, deși nu este un zeu ca și trup, are un chip fantastic, un zâmbet fermecător și o privire cu adevărat răpitoare, are ceva demonic în ochi, ceea ce îl face pe Ben Barnes să joace rolul lui Dorian Gray într-un mod apoteotic.
Vizionare plăcută, dragii mei!
