Fericirea…

Fericirea m-a atins din nou,

Dar nu oricum, nu superficial,

Nu în forma umană, rece…

Ci un cumul de diafan și divin,

O fericire sublimă, spirituală.

M-a învăluit ca o senzație de beatitudine,

Mi-a ușurat corpul, mi-a eliberat mintea,

Mi-a vindecat rănile trecutului…

Și mi-a dat o putere de nebănuit,

Mi-a umplut inima de o iubire pură, luminoasă,

Lumina împrăștiindu-se ca o sferă-n jurul meu.

Știu că fericirea supremă există,

Lasă amprente adânci în interiorul oricui!

Dar eu, eu nu-mi mai încăpeam în piele,

Ochii tăi mă mistuiau cu bunătatea ta,

Zâmbetul tău mă molipsea cu veselia ta,

Cu naturalețea și frumusețea ta.

Iar vorbele tale calde-mi trimiteau săgeți de dragoste,

Fericirea există, poartă numele tău!

Fericirea toată întrupată în tine!

Fericirea e semnul tău zodiacal,

Iar menirea ta este să oferi această fericire

Sub forma acestor sentimente frumoase.

Azi spiritul, mintea și corpul meu sunt în aliniament perfect.

Tot ce-ai semănat în mine se cheamă fericire..

Lumină, dragoste, bunătate…

Tot ce sunt îți datorez ție…

Articol scris de Gheorghe Alina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s