Viaţă sau teatru…

       

         De multe mute ori mi-am pus această întrebare… viaţă sau teatru?! Trăim sau interpretăm roluri?! Suntem noi sau suntem nişte marionete în calea destinului?! Suntem direct răspunzători sau ne lăsăm purtaţi de val… ne dăm precum bate vântul?!

    În fond ce este viaţa?! M-am întrebat mereu, şi-am ajuns la concluzia că viaţa este o înlănţuire de oameni, fapte, întâmplări şi sentimente. Unii dintre noi cam prea puţine sentimente, sau chiar lipsiţi de sentimente. Dacă ar fi să analizez un pic lucrurile, viaţa însăşi e un teatru, un film, un lung-metraj. Cu happy end, sfârşit dramatic sau doar o încheiere fadă… nici prea-prea, nici foarte-foarte. Unii trăiesc degeaba, fac umbră pământului degeaba, se mai întâmplă, alţii sunt făcuţi pentru realizări, însă niciodată omul în viaţa nu le are pe toate. Excelezi într-un domeniu sau arie a vieţii, eşuezi pe alte planuri şi tot aşa. Întodeauna a existat o balanţă care să regleze lucrurile.

    Aşaaaa… şi spuneam că viaţa-ntreagă e un teatru, aşa cred, trăim, mimăm, ne prefacem, iubim, îi păcălim pe alţii sau ne păcălim pe noi, muncim sau muncesc alţii în locul nostru… avem merite sau ne plafonăm… trăim drame, comedii, tragedii, momente istorice, delicii erotice…  cu toţii purtăm măşti ne adaptăm rolului propriei vieţi; uneori uităm să fim noi, masca devine parte din mine sau din tine… suntem răi sau buni cu toţii suntem oameni.

   Diferenţa este că viaţa are mai multe acte şi planuri paralele, iar întindearea în timp şi spaţiu este cu mult mai mare. Unii trăim intens cât pentru zece vieţi, alţii nu trăim deloc sau ne irosim, sau avem neşansa să murim tineri… oricum ar fi, tot viaţă este. Lungă sau scurtă, de valoare sau infimă, cu toţii ne merităm soarta. Bineînţeles, exceptând cazurile de boli incurabile sau accidente nefaste în care victima îşi pierde viaţa fără vreo vină.

    Oricum, am ajuns la o concluzie, decât să nu trăim deloc, mai bine facem teatru… ne ascundem sub faţade şi începem să experimentăm lucruri, întâmplări, trăiri, sentimente, stări, fiinţe… însă dacă nu vei reuşi să te deschizi… garantat ai trăit degeaba şi totul se va risipi ca colbul în vânt. Ce începe cu prefăcătorie sau minciună, se evapora… începi un miraj, un basm… dar te trezeşti la realitatea de netăgăduit.

     Sentimentele autentice, dragostea pură se întâlneşte doar într-o perfectă sinceritate dintre două suflete. În care transparenţa şi claritatea sunt principalele atuuri, şi cum dragostea se păstrează şi se îngrijeşte la fel ca o plantă… o poţi păstra nemuritoare… sau o poţi păta şi în final se va ofili.

     Dragoş Călinescu spunea că în teatru dacă greşeşti, repeţi fără urmări până ce îţi iese… pe când în viaţă fiecare greşeală lasă urme adânci. Adevărat, aşa este, dar ştim cu toţii că şi greşelile se pot răscumpăra, în funcţie de gravitatea unei greşeli, o poţi îndrepta. Se întâmplă ca un rău făcut să fie iremediabil, dar un apropiat care îţi cunoaşte sufletul va şti să te ierte şi să te înţeleagă.

   Am convingerea că viaţa bate filmul şi implicit teatrul, însă teatru este o replică fidelă a unei secvenţe din viaţă.

   Mă întreb câţi dintre noi mai face delimitarea între teatrul practicat şi adevăratul eu autentic şi propriu, şi câţi dintre noi luăm viaţa ca pe o joacă, câţi dintre noi o luăm în serios?!

    Într-o lume în care omul mai mult minte decât spune adevărul, în care sentimentele sunt nişte înşelătorii, în care mimăm orgasmul şi confundăm sexul cu dragostea adevărată şi căutăm sentimentul prin urmele unor aşternuturi pătate de fluide corpului… şi uităm ce-i iubirea şi respectul, uităm ce înseamnă să fii loial şi dezinteresat…  oare ceea ce trăim se mai numeşte viaţă?! Nu cumva e teatru?!

   Dar ştiţi ce-i ironic?! Nu ne pune nimeni să trăim adevărat sau să mimăm… toţi suntem propriul produs, suntem propria strădanie, suntem propriile aspiraţii, suntem propriile sentimente, suntem propriile acţiuni. Nu da vina pe unul şi pe altul, destinul n-are de-a face, ai ales singur să păşeşti pe terent minat şi te-ai pierdut pe parcurs.

     Vrei să fii din nou real, vrei să simţi că faci parte din viaţă şi din realitate, atunci aruncă arsenalul de prefăcătorii-măşti şi alege să trăieşti veridic, să nu îţi poată nimeni contesta existenţa, intenţiile, sentimentele şi faptele…

Viaţă sau teatru, realitate sau ficţiune, răspunzători sau împinşi de la spate, responsabili sau influenţaţi, viaţa e frumoasă şi este tot ce ai, este proprie, nu ţi-o poate înstrăina nimeni, nimeni n-are voie să ţi-o ia. Viaţa este realitate şi o poţi trăi autentic, cu realizări sau o poţi trăi prin prisma altora, repetând la nesfârşit acelaşi scenariu de teatru de doi bani… cu aceleaşi greşeli, vicii şi degradări ale întregii omeniri! Poţi fi original sau poţi fi copia mulţimii. Poţi fi un chip sau poţi să nu ai chip deloc!

              TU ALEGI!

 

  

 Inspirit din articolul lui Dragos Calinescu, Diferenta! Multumesc că mi-ai oferit şansa să dezbat!

Anunțuri

20 de gânduri despre „Viaţă sau teatru…

  1. „trăim, mimăm, ne prefacem, iubim, îi păcălim pe alţii sau ne păcălim pe noi, muncim sau muncesc alţii în locul nostru… avem merite sau ne plafonăm… trăim drame, comedii, tragedii, momente istorice, delicii erotice… cu toţii purtăm măşti ne adaptăm rolului propriei vieţi; uneori uităm să fim noi, masca devine parte din mine sau din tine”

    Nu „uneori” devine masca parte din cineva, masca e totul.

    Exemplu: un mare ister…istoric şi sinistr…ministru al patriei era considerat a fi un tip extrem de distins, intelectual de marcă, erudit etc deşi el era un parvenit ieftin. Probabil multă lume îl depăşea din punct de vedere intelectual, dar nu aveau acele caracteristici care îi dădeau lui un aer „aristocratic” după mintea Doreilor de la noi: faptul că era dispreţuitor, batjocoritor, greţos, scorţos şi gomos 😛

    Chiar dacă ai trece prin furcile caudine ale facultăţii de Istorie, ţi-ai scoate diploma de licenţă şi apoi masterat şi doctorat, ai face cercetare şi ai publica mai mult decât el, cât timp nu ai acea atitudine nu ai „figură de intelectual”.

    ~Nautilus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s