Despre Lucrurile Ultime de Otto Weininger

tn1_despre_lucrurile_ultime

              „Despre Lucrurile Ultime” de Otto Weininger este o colecție care adună fragmente “veșnic verzi“ din cultura umanității împletind discursuri din artă, literatură, științe sociale și religie care constituie, dincolo de renumele auctorial și de valoare pentru fiecare domeniu în parte, pilde ale înțelepciunii tuturor vremurilor.

             Autorul straniu și inclasificabil, în ciuda etichetărilor spectaculoase, Otto Weininger (1880-1903) de origina austriacă, se înscrie deliberat pe direcția unei gândiri exaltate, rebele, intolerante. Reflecțiile sale psihologice și filozofice vădesc o profunzime care ar fi fost, poate, confirmată și precizată de lucrări ulterioare, dar care, altfel, ne mărturisesc o neliniște vecină cu patologia, dar și graba autorului de a-și tematiza intuițiile, parcă presimțindu-și neputința de a prelungi durata vieții măcinate, probabil, de poveri greu de imaginat. Țin să precizez că autorul, deși un geniu incontestabil al acelor vremuri s-a sinucis la vârsta de 23 de ani în casa în care a murit și Ludwig van Beethoven, lăsând în urmă două scrisori, una pentru tatăl său și alta pentru fratele său Richard spunându-le că are de gând să se împuște. Niciodată nu s-a aflat cu exactitate ce l-a determinat să își curme viața într-un mod atât de subit și straniu… au existat doar supoziții. Acesta este înmormântat la Viena, iar pe lespedea mormântului său a fost scris un epitaf compus chiar de tatăl său: “Sub această lespede odihnește un tânăr al cărui spirit nu a găsit niciodată liniște pe pământ. Iar în momentul în care a făcut publice revelațiile spiritului și sufletului său, nu a mai putut suportat să rămână printre cei vii. A căutat locul morții unuia din cei mai valoroși oameni ai Vienei, casa din Schwarzspanier, unde și-a nimicit existența trupească. “

            Fragmentele din această carte reiau ideile îndrăznețe și provocatoare din Sex și caracter ( Geschlecht und Charakter, 1903) și analizează rostul culturii și al moralei în fața provocărilor științei, într-o lume pozitivistă, care estompează individualitățile. Aforismele care întregesc lucrarea ne pun în față un proiect ale cărui fărâme ne permit să intuim anvergura pe care ar fi putut-o atinge gândirea acestui autor.

          Sunt sigură că dacă marele scriitor și filosof ar fi îndrăznit să înfrunte viața și să își înfrângă pornirile suicidale, și ar fi scris în continuare ideile sale de geniu, ar fi reușit să ne lase o moștenire de o valoare incotestabilă întrecând, poate, chiar și mai marii săi predecesori. Adevărurile sale teoretice deși aparent brutale, contrazicând sau chiar aprobând nume mari precum Kant, Goethe, Schopenhauer, Nietzsche și chiar Platon, pot zdruncina concepțiile și celor mai luminați cititori și învățați. În lucrarea sa „Despre Lucrurile Ultime”, autorul dezbate problematica sadismului și a masochismului, imoralitatea dusă până la ilegalitate și crimă, culminând din păcatul originar. Otto Weininger dezbate noțiunile de bine și rău, de adevăr și minciună, de loialitate și trădare, boală și sănătate, îndrăznind chiar să demonteze oarecum creștinismul prin părerile sale despre Dumnezeu sau Diavol… ajungând să parcurgă cam toate întrebările existențiale pe care un om și le poate pune.

        Deși autorul este catalogat drept misogin și antisemit, aceasta este o carte care merită fără doar și poate atenția tuturor, sau măcar a iubitorilor de filosofie în căutarea adevărului absolut. Este o lucrare care instigă la gândire, care te trezește din amorțeală, care îți poate întări propriile convingeri sau din contră, mai crud, le poate demonta.

        În încheiere vă voi lăsa o serie de aforisme care mie mi-au atras atenția în mod deosebit.

“Omul să acționeze astfel încât individualitatea sa ca întreg să se manifeste în orice moment.“

“Libertatea, am putea spune, există numai pentru un moment.“

Cea mai înaltă expresie a oricărei morale este : Fii!

Să vrei! Înseamnă: Să te vrei pe tine în întregime!

Iubirea creează frumusețe, credința creează ființa, speranța creează fericirea, toate împreună creează viața.

Plăcerea este corelativul psihic al creației. Voluptatea este însoțită de durere intensă deoarece în ea confluează creația și nimicirea.

Epilepsia este neajutorare totală, cataplepsie, deoarece criminalul a devenit jucăria gravitației. El nu poate păși. Senzația epilepticului: ca și cum s-ar fi stins lumina și lipsește orice sprijin din exterior. Țiuitul urechilor în cădere: este posibil ca atunci când dispare lumina să apară zgomotul. Un epileptic are viziuni roșii: iad, foc.

Crima reprezintă autojustificarea criminalului; prin crimă el vrea să dovedească faptul că este nimic.

Oare nu cumva cu cât există mai multă voluptate și mai multă poftă senzuală în relația bărbatului cu femeia, cu atât mai scăzut va fi nivelul etic al copiilor? Nu cumva cu atât mai criminal va fi fiul, cu atât mai târfă va fi fiica?

Ne iubim părinții biologici! Iată, aici, dovada că i-am ales.

Dacă omul nu s-ar fi pierdut pe sine la naștere, el nu ar mai fi trebuit să se caute și să se regăsească.

“Orice boală este și vină și pedeapsă; orice medicină trebuie să fie psihiatrie, psihologie, știința îngrijirii sufletului. Ceea ce duce la boală nu este ceva ne-moral, adică inconștient, și orice boală este vindecată imediat ce este recunoscută și înțeleasă interior de către însuși bolnavul.”

Arta creează, știința distruge lumea senzorială; de aceea artistul este erotic și sexual, iar omul de știință este asexual. Optica distruge lumina.

Un om nu poate fi răpus în interiorul lui prin nimic altceva decât prin lipsa de religie.

Știința este asexuală deoarece resoarbe, artistul este sexual deoarece emană.

Numai prin sine poate cunoaște omul adâncimea lumii: în el se află toate conexiunile lumii.

Când o femeie surprinsă nudă țipă, înțelegem că ea se teme că nu arată suficient de bine.

Stelele fixe semnifică îngerii în om. De aceea omul se orientează după ele; de aceea femeile nu posedă niciun simț pentru cerul înstelat: la ele, orice simț pentru îngeri sfârșește la bărbat.

Aș putea rescrie mare parte din citatele filosofice pline de înțelepciune, dar tot nu aș reuși să vă fac înțeleasă pe de-antregul măreția cărții Despre Lucrurile Ultime”, de aceea vă invit să o citiți cu prima ocazie pe care viața v-o va oferi…

Mie mi-a lăsat impresii profunde…

OttoWeiningerspring1903

 Atenție!!!! Foarte important!!! Dacă această recenzie va acumula 15 comentarii, ROMSILVA va planta un copac! Așa că vă rog frumos, pentru plantarea unui copac, haideți să comentăm împreună… măcar 15 comentarii să acumulez.

Pentru a achiziționa cartea click aici pentru cel mai avantajos preț!

Recenzie scrisă de Gheorghe Alina pentru Campania vALLuntar, ediția a doua… inițiată de Editura ALL.

Anunțuri

29 de gânduri despre „Despre Lucrurile Ultime de Otto Weininger

    • Chiar asa este… este o carte puternica din toate punctelede vedere…
      iar faptul ca el si-a curmat viata, in apogeul sau intelectual, a facut ca aceasta carte sa fie cu mult mai apreciata si mai controversata in acelasi timp 🙂

    • Trebuie sa iti marturisesc ca este o carte destul de grea, cred ca trebuie citita de 2 ori pentru a intelege profunzimea si adevaratul sens pe care autorul vrea sa il dea aforismelor sale, dar e frumoasa… te instiga la gandire dupa cum spuneam.
      Este o carte care ramane acolo in mintea ta pt multa vreme, daca nu chiar pt totdeauna 🙂

      Multumesc pt comentariu :*

  1. Nu contest valoarea cărţii, dar pomeneşti în recenzie că o recomanzi celor care sunt în căutarea „adevărului absolut”. Nu ştiu ce mă deranjează mai mult, ideea că ar exista şi adevăruri mai puţin „adevărate” ori doar formularea care-mi sună a pleonasm.

    • In sine da, este un pleonasm, dar este un termen des intalnit in filozofie… toti suntem in cautarea adevarului unic, toti vrem sa intelegem esenta vietii, sa gasim raspunsuri la intrebari „fara raspuns”, iar aceasta carte nu face decat sa deschida un pic mintea…
      sa ne indreptam privirea si sa intelegem anumite concepte carora, poate, nu le dadeam suficienta atentie.

      Nu este un secret pentru nimeni ca exista si adevaruri mai putin adevarate, sau macar interpretabile…

  2. Trebuie sa citesc mai multe despre el. Ma intreb oare, ce l-a determinat pe el, un evreu, sa devina crestin si antisemit atat de feroce? Tinand cont ca „Über Die Letzten Dinge” a fost interzisa de regimul nazist si ca Wittgenstein il considera geniu, cred ca va fi o lectura surprinzatoare.

    • Nu s- aflat niciodata cu exactitate ce l-a indemnat nu doar sa devina un antisemit, dar si sa se sinucida…
      Si parerea mea umila este ca a fost un geniu… foarte rar poti intalni o astfel de gandire si astfel de idei la un tanar de doar 23 de ani…

      tinand cont natura sa misogina, pentru ca nu prea se sfia sa desconsidere femeile dar si neimplinirea care se simtea ca il macina, tind sa cred ca o femeie i-a inselat asteptarile, cred ca a fost neinteles la vremea lui…

      un geniu neinteles…
      si este greu sa simti ca toata lumea este contra ta…

      nu stiu, asa gandesc eu. 🙂
      aceasta carte chiar merita toata atentia 🙂
      multumesc pentru comentariul tau!

  3. Destul de ciudat autorul, ma intreb daca un tanar la 23 de ani a fost in stare sa scrie cu atat intelepciune filozofica … oare daca traia de 3 ori mai mult ar fi devenit un Titan al filozofiei moderne…
    Felicitari pentru recenzie !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s