Scrisoare…

      Sapte-povesti

      „Dragostea mea, am citit de curând antologia Șapte povești de dragoste de la Editura Nemira și nici nu știi ce urme adânci au putut lăsa în sufletul meu acele istorisiri atât de pătimașe… deosebită carte, m-a răscolit până în cele mai adânci străfunduri ale inimii mele. M-am hotărât să îți scriu pentru că simțeam nevoia să îți spun, simțeam nevoia ca tu să știi… probabil după ce voi încheia această scrisoare mă voi simți mai bine, probabil voi fi pregătită pentru marea de singurătate în care m-am adâncit atât de mult. Mă simt pierdută în abisurile singurătății, dar n-am ce face, trebuie să îmi accept soarta.

        Știu iubitul meu, știu că și singurătatea este dată tot de Dumnezeu, totuși mă întreb, vina cărui păcat o port să fiu osândită în asemenea hal?! Este cruntă, nemiloasă, otrăvitoare, mă înrobește și mă încarcerează… simt că stinge în mine orice pâlpâire de lumină și speranță. Am mai fost în Iadul singurătății, știu cum este aici, totuși nimic nu m-a prevenit pentru această imensă durere. Surprinzător, nu doare mai puțin, chiar dacă am mai încercat acest neant cu degetul…

         Lacrimi de sânge fierbinți însoțesc această scrisoare, nopți albe de dor stau toate mărturie făcând din această scrisoare cea mai sinceră din câte ți-aș fi putut scrie vreodată. Trebuie să știi că te-am iubit, te-am iubit din prima clipă în care te-am văzut și m-am aruncat în sânul acestei mari iubiri fără nicio umbră de îndoială. Ai fost răspunsul celor mai intense rugăciuni ale mele, Dumnezeu mi te-a scos în cale în momentul în care aveam mai multă nevoie de susținere…

       Ne-am făcut atâta rău, am suferit împreună, certurile noastre n-au putut fi șterse nici prin cele mai ardente nopți de pasiune…

       Îți datorez atât  de multe încât nu pot fi supărată pe tine, în cel mai rău caz sunt supărată pe mine pentru că nu am știut să îngrijesc această dragoste… în loc să o sporesc și s-o fructific, mai rău am pângărit-o cu nesiguranța mea, cu temerile mele și cu posesivitatea mea. N-am știut să te răsplătesc așa cum meritai, îmi pare atât de rău.

        Ai fost salvarea mea, ai fost omul care m-a făcut o ființă mai bună, m-ai îndreptat spre calea adevărului, mi-ai risipit slăbiciunile și îndoielile și m-ai făcut o femeie mai puternică și mai sigură. Îți mulțumesc pentru asta!

Ceea ce am trăit alături de tine a fost mai frumos și mai real decât voi putea trăi eu vreodată, drumul magic pe care ne-am purtat împreună, fericirea pe care mi-ai dăruit-o nu o voi putea descrie nicicând în cuvinte… fiecare rând al acestei scrisori răsuflă de iubire și de admirație pentru tine.

        Ai fost în viața mea un Adonis parcă născut din divinitate… ochii tăi întunecați, privirea ta pătrunzătoare mă aduceau într-o stare de beatitudine aidoma celui mai dulce nectar. Grația atingerilor tale, catifelarea mâinilor tale au fost mai încântătoare decât cele mai scumpe mătăsuri, trupul tău cald și năucitor îmi dezmierda simțurile în cel mai înălțător mod. Dacă nu te-aș fi atins aș fi putut spune că ai fost o himeră, o iluzie a minții mele înșelătoare însetată de iubire. Dar tu ai fost parte din realitatea mea, încă ești parte din mine. Multă fericire mi-ai dăruit.

       Ai fost refugiul meu, căminul meu, adăpostul meu, siguranța mea, mâna mea salvatoare și cel mai dulce elixir… universal ne-a adus împreună și chiar dacă acum timpul și viața ți-au schimbat sentimentele pentru mine eu voi rămâne veșnic a ta, te voi iubi în tăcere.

         Unde ești, tu, primăvara mea?! Unde mi s-a ascuns soarele?!

         Mă zvârcolesc de durere la gândul că acum aparții altei femei, mă simt ca un trandafir roșu, uscat și abandonat într-o carte de mult citită, prăfuită și cu paginile îngălbenite… totuși această carte este a noastră, ea spune povestea mea și-a ta. Dar spinii rău mă-nțeapă…

        Acum altă femeie este binecuvântată de prezența ta, altă femeie se bucură de sărutările tale și de dragostea ta, recunosc că mă doare sufletul, totuși tu meriți să fii fericit. Meriți să ai o familie, meriți să ți se dăruiască copii la care visai de atâta timp… la sânul ei ți-ai găsit acum liniștea, în brațele ei freamăți de pasiune… existența ta graviteză în jurul ei, acum… mă doare știi, mă doare.

        Am încercat din răsputeri să te întorc din drum, am recurs la șiretlicuri nedemne de mine și jignitoare pentru tine… și te-am îndepărtat mai mult. Totuși fericirea ta este mai presus de tot, am înțeles asta cam târziu, știu… dar sunt sigură că vei putea să mă ierți pentru toate câte ți-am făcut.

Amintirea ta, când voi fi mai tristă, îi va ține companie sigurătății mele… aici, închistată în nimic voi căuta un mod de a continua această viață până ce memoria mea nu mă va mai întreba de tine… inima îmi este sfâșiată… mi-e dor de tine mai mult ca oricând.

Diminețile sunt atât de reci fără tine, îmi lipsești atât de mult… ritmul vieții mi se pare fără puls… era totul atât de diferit când tu erai aici… nu e nimic mai greu pe această lume, decât să trăiesc fără tine… căutându-ți chipul pe străzi rătăcite. Trupul meu întreabă de tine și dacă nu ai fi plecat aș fi fost atât de fericită…

       Te eliberez dragul meu, te eliberez de mine, te eliberez de trecut și te las acum să fii fericit, iar dacă drumurile noastre se vor mai intersecta vreodată să știi că nu îți port ranchiună, îți voi rămâne veșnic îndatorată și te voi iubi până la adorație. Fața mea este brăzdată de regrete, totuși nimic nu mai poate fi schimbat… îți dăruiesc resemnarea mea…

Știu că m-ai iubit, acum vreau să mă odihnesc în iertarea ta.

      Te las cu bine, dorul meu! Te las în pace și în armonie!

      Acum că ți-am spus tot ceea ce aveam pe conștiință, sper să mă pot descătușa și eu de această durere și să privesc spre cerul senin, să mă ridic din nou din tenebrele durerii… mântuirea mea mă așteaptă!”

                                                                         Cu un deosebit devotament și o dragoste infinită,

                                                                                                                                                      Alina…

 ?????????????????????

Spring SuperBlog

Anunțuri

4 gânduri despre „Scrisoare…

  1. Scrisoarea e atât de încântătoare prin franchetea ei, că te lasă fără grai. Felicitări şi sper ca Nemira să nu jurizeze precum cei de la Farmec!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s