Ferestre Velux, mansardă londoneză

               Zi de zi treceam pe acea stradă cu case care mai de care mai frumoase și mai deosebite… și în fiecare zi mă gândeam cât de fain ar fi să locuiesc în acel cartier exclusivist, într-una din mansarde chiar și numai pentru o săptămână. Îndrăgostită de romanele englezești în care adesea protagonistul locuia în mansarda unei clădiri vechi, londoneze, aveam impresia adânc înrădăcinată că privilejiul de a locui într-o mansardă este de neprețuit. Mă imaginam adesea privind seninul cerului înstelat dintr-un pat imens, lăsându-mă purtată de visare spre culmile imposibilului. Dar cu cât îmi doream mai mult să locuiesc într-o mansardă, cu atât îmi era mai greu să găsesc una de închiriat la cel mai accesibil preț.

           Fiind o pictoriță la început de drum aveam neapărat nevoie de un loc al meu, undeva aproape de cer într-un spațiu foarte luminat, într-o liniște absolută, unde să pot locui, să pot picta și în care să pot fi eu fără să mă las îngrădită de nimic. În garsoniera mea de la parter mă simțeam închistată, simțeam că mă sufoc, niciodată nu aveam suficientă lumină pentru a putea picta în voie măcar câteva ore pe zi. Multitudinea de spoturi din tavan nu se comparau cu lumina solară atât de excelentă pentru pasiunea care încet, încet devenea mult iubita mea meserie.

          Și zi de zi băteam străzile cartierului la pas în speranța că voi găsi un om atât de bun la suflet încât să îmi închirieze mansarda casei lui. Tot plimbându-mă și întrebând de colo colo am fost îndrumată de o doamnă foarte cumsecade la o adresă pe care nu o cunoșteam… însă doamne accea trecută de prima tinerețe mă asigură că nepotul ei va găsi o soluție pentru mine și nevoile mele. Eram atât de bucuroasă, îmi tremurau mâinile și picioarele… în sfârșit la orizont apărea o ațică de care să mă pot prinde în realizarea visului meu. Am luat un taxi în grabă și l-am rugat pe șofer să mă duc la adresa pe care mi-o dictase doamna drăguță, pe care cu timpul am numit-o îngerul meu păzitor.

        Ajunsă în fața casei am rămas puțin uimită, era o clădire imensă impozantă, ceva cam scorojită pe dinafară, sus se vedea restaurată mansarda… ulterior am aflat că în clădire locuiau mai multe familii modeste, niște oameni liniștiți și buni ca pâinea caldă. Am urcat până la ultimul etaj… eram emoționată, mă temeam de un refuz, însă trebuia să fiu tare și să spun tot ce aveam de zis pentru a-mi putea împlini visul.

Înainte ca eu să bat la ușă, în fața mea apăru un bărbat înalt, frumos, de vreo treizeci și ceva de ani, cu un zâmbet plăcut și niște ochi atât de albaștrii că întreceau cu mult nuanța cerului. Pe moment m-am pierdut, el îmi zâmbea răbdător cu mâinile încrucișate la piept.

          Bună ziua, sunt Lili Tudose, îmi pare bine să vă cunosc. Am fost trimisă la această adresă de mătușa dumneavoastră de pe strada Carol…

          Bună Lili, sunt Paul. Cu părere de rău îți spun că eu nu am nicio mătușă, cu atât mai puțin pe strada Carol.

          Dar… doamna aceea trecută de prima tinerețe mi-a spus să vin la dumneavoastră. Mi-a spus că aveți o mansardă de închiriat. Bărbatul rămase uimit, îl instigam, habar nu avea de nicio femeie, de nicio mătușă.

          Într-adevăr, mansarda vreau să o închiriez, dar o mătușă chiar nu am.

          Probabil doamna văzuse vreun anunț în ziar…

          Curios, n-am dat nici anunț în ziar. Vroiam să o fac în cursul zilei de astăzi, dar n-am apucat. Te rog, dacă tot ai venit, intră.

Eram uimită de spusele lui Paul, nu înțelegeam nimic, cine era femeia aceea, de unde știa ea că Paul avea o mansardă de închiriat… totul mi se părea foarte straniu.

          Îți place mansarda, Lili?!

 367_118_art_FAKRO_55

 

          Era imensă, se întindea pe lungimea întregului acoperiș, avea zeci de metrii pătrați și era amenajată fabulos. Surse de căldură de jur împrejur, ferestre mari și luminoase, într-o parte era amenajat un living, în altă parte era așezat ca un birou, în cealaltă parte era o mini bucătărie, și în celălalt capăt un pat imens și două șifoniere. Iar mijlocul mansardei era complet liber, mi-l și imaginam ca fiind perfect pentru șevaletul meu… mă vedeam pictând acolo de zor. Era locul perfect pentru o singuratică ca mine. Lumina era divină, mă simțeam ca în Rai, priveliștea era spectaculoasă, aerul părea atât de proaspăt la înălțime, toată viața îmi dorisem să locuiesc într-o mansardă și acum în sfârșit reușeam.

 363_123_art_GPL2

          Îmi place extraordinar de mult!! Sunt atât de încântată…

          Mă bucur că îți place… dar de ce îți dorești atât de mult să locuiești aici?!

          Pentru că sunt pictoriță și de mică am fost îndrăgostită de mansardele descrise în cărțile englezești… am nevoie de acest loc numai pentru mine, pentru a putea da frâu liber imaginației și pentru a putea picta în voie, în liniște. Vreau să fiu una cu natura și numai aici voi putea.

          Una cu natura poți fi și într-o casă la țară…

          Nu este același lucru, vă rog frumos, este visul meu să locuiesc într-o mansardă. Sper din tot sufletul că plata chiriei să fie pe măsura posibilităților mele. Apropiindu-mă de ferestre am făcut o remarcă care îl uimi pe Paul.

          Ce se întâmplă Lili, la ce te uiți?!

          Sunt fascinată de aceste ferestre de tip Velux.

          Nu, acestea nu sunt ferestre de tip Velux, Lili, acestea chiar sunt Ferestre Velux!

          Păi care este diferența, Paul?! I-am spus eu zâmbind.

          Pe scurt, cele “de tip”sunt un fals, o imitație proastă, acestea în schimb sunt ferestre de mansardă 100% originale! Diferența constă în autenticitatea lor, în calitatea materialelor duse la cel mai înalt nivel, durabilitatea lor este foarte mare… dacă o fereastră obișnuită are o medie de “viață” de 7-8 ani, ferestrele Velux au garanția de 10 ani, dar ele rezistă mult mai mulți ani… asta bineînțeles dacă nu îți bați joc de ele. Atât ferestrele cât și accesoriile lor sunt originale… nu obișnuiesc să investesc în produse de proastă calitate.

          Iartă-mă Paul, nu am vrut să te jignesc și nici să insinuez nimic.

          Știu, doar te luminez un pic cu privire la geamurile care în curând vor fi ale tale. După cum vezi sunt făcute din lemn de pin nordic, de calitate superioră, care nu își modifică forma și asigură o închidere etanșă a ferestrei. Ferestrele sunt izolate termic și fonic, așa că nu vei avea probleme nici cu frigul, nici cu gălăgia de afară. Dat fiind faptul că ești pictoriță, datorită ferestrelor dar și datorită poziționării clădirii vei avea parte de cea mai bună lumină pe parcursul întregii zile.

          Wow, știi foarte multe despre ferestre, Paul.

          Păi când ești iubitor de mansarde, cred că ferestrele sunt foarte importante… sunt cele care însuflețesc și înfrumusețează locul, nu crezi?!

          Ba da, Paul. Sunt perfect de acord cu tine!

          Spune-mi Lili, crezi că îți va plăcea să locuiești aici?

          Vai Paul, cum să nu îmi placă. Dacă ești de acord să știi că abia aștept să mă mut. Sunt sigură că voi fi foarte creativă și inspirația va curge de la sine. Abia aștept să adorm privind cerul, abia aștept să fiu trezită de razele dulci ale soarelui, abia aștept să aud vrăbiuțele ciripind la ferestre, să observ natura, să o simt, să mă unesc cu ea… să mă bucur de liniște și de intimitatea pe care doar acest loc mi-o poate oferi. Vreau să aud ploaia cum îmi bate în ferestre…

          Frumos ai spus-o Lili… să știi că îți închiriez mansarda!

          Da????

          Sigur că da, voi fi plecat din țară doi ani… vreau ca o persoană de încredere așa ca tine care va știi să aprecieze locuința mea, să aibe grijă de ea. Nu vreau să o las în paragină, să se umple de praf și să putrezească în singurătate. Vreau ca tu să locuiești aici.

          Și chiria?!

          Chiria, Lili, nu contează. Nu îmi plătești niciun ban, vreau doar să locuiești aici, să te bucuri de frumusețea ei.

           Vestea aceasta fu pe sufletul meu, mă bucură nespus. Eram atât de fericită încât îmi venea să sar în sus de bucurie. Într-o săptămână Paul plecă în America iar eu am luat în primire o mansardă cu niște ferestre de cea mai bună calitate, profitând de cea mai bună lumină. În primul an am reușit să realizez 12 tablouri, am găsit un sponsor și am pus la cale o expoziție. Expoziția fu un real succes, am reușit să vând toate tablourile și să îmi fac un nume.

        În prezent strâng bani pentru a-mi cumpăra propria mansardă cu cele mai bune ferestre, ferestrele Velux.

 

Anunțuri

7 gânduri despre „Ferestre Velux, mansardă londoneză

  1. Pingback: Castigatorii campaniei “Castiga premii in bani, in valoare de 500 lei, de la Ferestre de mansarda!” | Blog Awards

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s