Liviu Alexa, despre volumul de poezii

                 

          Am încercat să simt ce simte el, am încercat să-l înțeleg, am încercat să văd prin ochii lui, să ating prin palmele lui, să aud tot ce el a auzit și să gust tot ce buzele și limba lui au gustat. Am încercat să mă transpun în pielea lui, să fiu măcar pentru o oră el… a fost frumos și greu deopotrivă, dar asta m-a adus mai aproape de el și de sentimentele lui. Dacă am reușit sau nu veți descoperi în cele ce urmează să scriu. Când tot spun El, mă refer la el, Liviu Alexa… un tânăr jurnalist clujean, un poet îndrăzneț al timpurilor noastre. Ce combinație desăvârșită, jurnalist și poet. Pe deoparte stă pragmatizmul, realismul și dreptatea jurnalistică, iar pe de altă parte stă spiritualitatea și eternitatea poetică. Aceste lucruri mă conving că Liviu Alexa, ca noi toți de altfel, este dual. În interiorul lui se dă o luptă, una pentru realitatea crasă, crudă (cu sensul de adevăr neșlefuit) și cealaltă luptă pentru frumos, iubire, pentru eternitate și divinitate.

 liviu-alexa

        Citindu-i Volumul de Poezii, mai tare mi s-a întărit convingerea că în interiorul lui sunt doi de Liviu, unul însetat de dragostea aceea împărtășită, pură, veșnică și un alt Liviu ce se lasă purtat în lumea plăcerilor. Acel măr interzis de care ochiul este ispitit. Și ca să încep cu începutul îmi voi spune părerea întâi despre coperțile volumului de poezii. Despre prima copertă el ne mărturisește că este agresivă și superficială așa cum este de multe ori dragostea, eu i-aș spune că este mult prea îndrăzneață. Rozul aprins al primei coperți cred că este un pic exagerat în primul rând pentru că nu dezvăluie esența poeziilor. Pentru că poeziile sunt foarte sofisticate și frumoase și chiar merită citite. Titlul “Cum să ai orgasm în 3,5 pași nu este prea sugestiv, ba din contră dă o notă de vulgaritate și pornografie, iar poeziile nu sunt deloc vulgare… accentul erotic din unele poezii le face foarte captivante, depline, voluptoase… pe când coperta deloc. Dacă aș merge într-o librărie și aș vedea volumul, cred că mi-ar fi un pic rușine să o cer, eu neștiindu-i conținutul. M-aș păcăli, aș crede că este ceva mult prea erotic, despre sexualitate și nu m-aș simți atrasă să o cumpăr. Și e păcat să umbrești poeziile, să le ascunzi sub o copertă care este foarte probabil să respingă potențialul iubitor de poezii. Poate eu greșesc, poate nu înțeleg adevăratul sens al copertei… însă este și foarte probabil să am dreptate.

       Ce-a de-a doua copertă a volumului este altceva, aceea îmi place nespus. Este enigmatică și captează atenția. Titlul “Vulvonerabilitate este o asociere care aparent, la prima privire cred că cu toții am citit vulnerabilitate… “vulvo” inserat cu multă inteligență nu poate decât să dea un plus de calitate poeziilor. Deși vulva ne duce cu gândul la tărâmul magic pe care îl ascund femeile în interiorul coapselor, vulvonerabilitate dezvăluie, cred, atracția pe care o au bărbații la esența feminină, la sexul frumos, deși considerat slab. Până și fața aceea ușor abstractă de pe copertă atrage. Te face să fii curios și să te întrebi oare ce a vrut să spună autorul prin Vulvonerabilitate, ia să văd, ia să răsfoiesc. Și când descoperi conținutul îți mulțumești ție că ai avut inspirația să o cumperi, pentru că merită.

 Poezie-Liviu-Alexa

      Fotografiile ce însoțesc poeziile unele sunt alese cu mult bun gust, sunt artistice și sporesc chintesenta poeziilor, altele din contra par să vină din altă poveste. Amestecul de fotografii artistice cu cele normale, obisnuite, nu este tocmai o alegere inspirată, spun eu. O data ce alegi fotografii prețioase, cu clasa, este bine ca toate să fie așa. Cred că fotografia cu “mașina de spălat a doamnei Botez” ar fi mers înlocuită cu o altă fotografie care să sugereze întocmai poezia Uimire și zbuciumul pe care poetul tânăr îl simte. Apoi fotografia aceea cu talpile urate îndreptate spre televizorul antic, nici ea nu descrie deloc frumoasa poezie “Când nu am somn”, cred că mai bine arăta o lumânare pâlpăind în care să surprindă culoarea focului, sentimentele ardente de care autorul este încercat în nopțile albe. Cerul e o imprimantă, ce legătură are oul prăjit prins pe sfoară?! Imaginea tipei “deschise” din poezia “Cu tine mi-e visul” nu oglindește deloc dorul de care autorul este atât de chinuit și dorința de a o mai iubi o dată… Sunt câteva fotografii care trag un pic în jos poeziile, dar sunt altele care dau o strălucire aparte poeziilor neobișnuite și deosebite în sensul bun al cuvântului. Spun neobișnuite pentru că sunt îndrăznețe, sunt altfel; iar diferit nu înseamnă deloc un lucru rău, ba din contră, poeziile lui Liviu aduc un aer proaspăt în viața iubitorilor de poezie.

      Chiar de voi fi blamată, trebuie să recunosc că niciodată nu mi-au plăcut poeziile lui Eminescu… prea mult sirop, prea multă idolatrizare. În schimb am fost îndrăgostită de stilul lui Bacovia și al lui Arghezi. Întotdeauna am fost fascinată de estetica urâtului cum din descrierea unui lucru, stare, eveniment ce poate fi perceput ca fiind rău sau urât, iese ceva frumos și artistic. Estetica nu poate sluji decât frumosul, iar Liviu Alexa a reușit în câteva din poeziile sale să facă din estetica urâtului niște opere de artă absolut fabuloase! Foarte sugestivă în acest sens este poezia:

 

La știri

 

„Victima a fost găsită în stradă,

fără buletin, fără permis,

fără inimă.

În ciuda intervențiilor noastre,

a fost imposibil să mai salvăm ceva, în afară de un zâmbet, cam rece,

pe care l-am pus într-o pungă, când vor veni aparținătorii.

Nu mai avea lacrimi, nu mai avea amintiri,

ci doar un miel alb de porțelan ascuns în pumn.

Probabil, un «autograf» lăsat de criminali, experții vor stabili.

Este foarte greu să ne dăm seama cine e.

În baza noastră de date cu oameni cu locuri goale în piept, nu figurează

niciun exemplar cu un loc atât de mare pentru inimă”.

Atât, deocamdată, de aici. Andreea?

 

Este absolut fascinant cum Liviu Alexa a reușit să surprindă cu atâta măestrie scena unei aparente crime, descriind măreția unui suflet singur, pângărit, violat poate de un netrebnic care nu a știut să aprecieze valoarea acelei inimi greu de egalat.

   La fel de sugestivă este și poezia:

 

Indolență

 

cui îi mai pasă de îngeri,

când sunetul alb al penelor lor

nu-i altceva decât cana murdară în care-și aruncă minunea

sfinții chilugi, iubindu-se singuri?

cui îi mai pasă de rai,

când raiu-l găsesc în zeama unghiilor tale,

în fuga rotundă a mișcărilor

și-n carnea ce-atinge sângele mâinilor ieșit să respire?

cui îi mai pasă de ceruri,

când norii lor verzi nu mai cred în iubire

și-i poți nimici cu palma ochilor tăi?

de-i lovești, fură-le patul!

mi-e somn de buzele tale.

 

     Aici Liviu descrie natura omului care tinde să se degradeze o dată cu timpul și atracția insului spre lucruri fără valoare și sens, fără iubire și fără țel. Simt dezgustul față de degradare și simt furia față de acei factori care duc omul la pieire, la pierderea propriei persoane.

     Îmi plac poeziile lui Liviu Alexa, sunt neobișnuite și îndrăznețe, sunt curajoase și descriu întocmai ceea ce trăim noi, oamenii, în aceste vremuri pătate de plăceri și vicii. Deși suntem într-o continuă degradare spirituală percep foamea autorului de iubire și cât își dorește în viața lui o dragoste cum se cuvine, curată. Liviu descrie dragoste sub toate formele ei, ne arată toate fețele ciudate ale vieții, ne dezvăluie conflictele sale interioare și ne face martori la schimbările lui. Deși unele poezii nu au rimă și sunt sub forma versurilor libere, au muzicalitate. Iar muzicalitatea dă culoare poeziilor.

      Știu că la acest volum a lucrat timp de 10 ani, se simte evoluția autorului din toate punctele de vedere, și ca stil și ca trăiri și gândire. Am descoperit deasemenea fixația pe care o are pentru fluturi și mă întreb, oare ce semnificație au fluturii în viața lui Liviu Alexa?! Să reprezinte visele sale, frumusețea sentimentelor sale, renașterea sa sau poate tot ce-a fost frumos și s-a pierdut în zare?! Este o întrebare pe care i-o adresez în mod direct, aș vrea să aflu răspunsul poetului Liviu Alexa.

      Nu știu foarte multe despre Liviu ca jurnalist, probabil că își face treaba bine, însă ceea ce știu despre el ca poet este tot ce contează pentru mine. Are fără doar și poate dreptul la titulatura de poet, îi face cinste și-l înnobilează. Din momentul în care va publica volumul de poezii, autorul nu va mai fi cunoscut drept jurnalistul clujean, ci ca poetul talentat Liviu Alexa.

       Sper ca după publicare să am onoarea să primesc volumul de poezii “Vulvonerabilitate”, împreună cu semnătura poetului Liviu Alexa. Mult succes Liviu, publică cartea fără ezitare! 

Anunțuri

7 gânduri despre „Liviu Alexa, despre volumul de poezii

      • Traim vremuri noi, suntem intr-o continua transformare si este normal ca si poezia aceea clasica sa sufere anumite schimbari.
        Crezi ca o poezie scrisa in maniera secolului trecut va fi inteleasa de generatia de azi?!

        Este o poezie excentrica, mie imi place 🙂

  1. Pingback: Recenzia draftului de carte “Vulvonerabilitate. Cum să ai un orgasm în 3,5 paşi” de Liviu Alexa. | DISCERNE

  2. Pingback: Vulvonerabilitate | Tempest

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s