Melancolie, dulce poezie…

amintiri-prafuite-dar-de-mare-valoare-36985-o

            Mă cuprind niște fiori reci, nu știu ce sunt. Dar ceva în sinele meu îmi dă de înțeles că e melancolia… melancolie, duce poezie. Cuvinte mii și mii sunt așternute pe-o agendă, o dragoste ce-a fost, o dragoste ce m-a maturizat. Declarații de dragoste, mesaje de neuitat, jurăminți fierbinți, doruri sfinte… toate sunt scrise acolo, pe niște pagini îngălbenite de vreme. S-au dus și nu s-au mai întors. Toate jurămintele, toate sentimente, toate amintirile le-am păstrat în minte, în suflet și-n agendă. Fiori reci simt pe șiră când mă gândesc la acele nopți albe, și câte ne spuneam, și cât de multe povesteam. Îmi cântai la chitară, te ascultam cu urechea unei îndrăgostite, și fiecare notă atingea inima mea. Ce fire, ce bărbat, ce poet, ce artist, ce om, ce finețe… așa erai tu.

           Zâmbetul cald îl păstrez și acum pe pleoape când închid ochii, încă mă copleșește, încă mă face să tresar, încă nu l-am uitat. Trei anotimpuri frumoase mi-ai fost alături, trei anotimpuri în care te-am învățat, te-am descifrat și te-am iubit ca pe cea mai de preț comoară. Ai fost pentru mine un cumul de simțiri, ochii tăi ca niște mărgeluțe negre, trupul înalt și bine legat mă făceau să cred că totul este doar un vis. Și-a fost un vis, un vis frumos de trei anotimpuri.

         Melancolia astăzi m-a făcut să scriu această postare, să îmi aduc aminte de vremurile de mai bine de opt ani, de perioada maturizării mele, de influența ta, de prezența ta, de parfumul tău și de zâmbetul tău. Ți-am spus vreodată, frumos zâmbet ai, magic, liric, fascinant și formidabil… blândă privire, fin obraz, mâini tămăduitoare și gura ta întocmai ca un trandafir abia îmbobocit, pătată de dulcele acord al dragostei…

       Viața și-a urmat cursul firesc… tu acolo, eu aici, dar încă ne mai aduc împreună anumite amintiri prăfuite de timp și fapte, dar parcă încă vii în anumite momente. Sunt doar amintiri, melancolii, poezii, melodii și învățăminte, dar fac mai mult decât 1000 de vieți trăite…

        Zâmbet copleșitor, să nu îți pierzi niciodată strălucirea.

Articol scris de Gheorghe Alina

Anunțuri

2 gânduri despre „Melancolie, dulce poezie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s