Visez marea…

          fata-marea

            De câteva nopți tot visez marea… și mă întreb de ce marea și nu altceva…?! Am căutat pe internet câteva explicații plauzibile dar nimic nu pare să mi se potrivească. Și-acum stau și mă gândesc, cu ce asociez eu marea?! În primul rând marea este dragostea materializată, asemănările dintre dragoste și mare sunt nenumărate. Marea pe cât de frumoasă pe atât de periculoasă poate fi, este mângâiere dar și distrugere, este infinită și nebănuită, este plină de substraturi necunoscute, este viață și moarte deopotrivă. La fel și dragostea este infinită, frumoasă, înălțătoare, minunată și sublimă, dar poate însemna și eșec, nefericire, tristețe și chiar moarte.

              Iubesc marea, am iubit-o dintotdeauna… și de fiecare dată mă visez pe o plajă pustie, cu tălpile pe nisipul rece și umed, bate vântul, iar marea cristalină cu valuri învolburate mă vrăjește întocmai ca și cântul unei sirene. Și stau înmărmurită la poalele ei, las valurile să îmi bată gleznele tremurânde, mă las pângărită; dar nu simt frică, sunt doar amorțită și simt o tristețe și o neputință imensă în suflet. De unde vine acest vis?! Din ce nemplinire?! Poate din foamea acută de iubire pe care o simt… poate că neputința de a mă îndrăgosti mă face să mă simt amorțită și lividă… mai simt marea și ca pe o forță puternică, o forță căreia nu i-aș face față, același sentiment îl am acum și față de dragoste. Nu o cred pentru mine, a ajuns să îmi fie vitregă, dar nu pentru că aș fi nefericita căreia să nu i se dea o șansă, ci pentru că nu mai pot, simt că nu mai sunt sentimente. Izvorul iubirii a secat în mine… și oare așteaptă un nou motiv să curgă iarăși?! Posibil… însă viața m-a făcut pretențioasă, neîncrezătoare și mereu în defensivă. Iar când știi prea multe și ai trecut prin prea multe în existența ta, toate aceste cunoștințe ne condamnă la singurătate. Când ți-ai pierdut încrederea în propriile simțiri dar și în bravii care te înconjoară, atunci iubirea pare să fie la distanță de un ocean.

          Marea este viața omului, cu bune, cu rele, cu virtuți merituoase și defecte continuu persistente, este erotism, uitare, tristeșe, eșec, visare și înțelepciune. Este magie și lirism, este viață și moarte. Marea este exuberantă și înșelătoare deopotrivă, marea este duală și are multiple fețe, într-un cuvânt marea este dragoste eternă.

Articol scris de Gheorghe Alina

Anunțuri

6 gânduri despre „Visez marea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s