Mă predau soartei

liniste1

Mă bate soarta aspru pe obraz, a încercat de-atâtea ori să-mi zică…
Îmi cere viața explicații pentru toate câte-a pătimit,
Mi-am murdărit manșetele conștiinței prin plăceri și fapte josnice,
Am redus la tăcere liberul arbitru cu bună știință,
M-am lasat condusă de iluzii și pasiuni deșarte,
Am crezut în orice vânticel înșelător.
Probabil că nici azi nu m-aș fi trezit dacă…
Destinul nu m-ar fi doborât, nu m-ar fi pus la pământ,
Nu m-ar fi terfelit în noroi și nu m-ar fi jucat în piciorele patimilor.
Dă-mi Doamne mintea de apoi, refă-mi inima, s-o simt neîntinată.
Simt loviturile dure prin toți rărunchii, simt mizeria cum se scurge.
Se scurge din mine și lasă în urmă un suflet pustiu,
Rece, înghețat, paralizat și îngenuncheat.
M-am dedat păcatelor, acum e greu să mă răscumpăr…
Mă las pradă ușoară regretelor, să facă din mine ce or dori!
Din drum nu mă întorc, n-am cum să revin în mocirlă,
Azi vreau să-mi afund inima într-un nisip auriu,
În auriul iertărilor și al virtuților cu greu dobândite…

Vers liber scris de Gheorghe Alina

Anunțuri

4 gânduri despre „Mă predau soartei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s