Advertorialele, bată-le vina

    logo-advertoriale      

        Scriu acest articol în dorința de a clarifica puțin anumite lucruri. Până de curând a fost totul bine și frumos, nu pot sa spun că de-alungul timpului am primit mari critici la adresa mea sau la adresa articolelor mele. Însă cu cât numărul advertorialelor a crescut cu atât cititorii au fost mai critici. Mulți consideră scrierea de advertoriale ca fiind o pată pentru blog, ceva nefiresc la care noi bloggeri nu ar trebui să ne pretăm. Părerile sunt împărțite, unii nu agrează deloc publicitatea scrisă și chiar destestă această formă de a face câțiva bănuți, pe unii îi lasă rece și citesc doar non-adevertorialele, iar alți sunt pro. Cei pro înțeleg foarte bine că este o mică și timidă afacere. O afacere avantajoasă atât pentru sponsor, cât și pentru advertiser, dar și pentru noi bloggeri. Sigur că noi primim o sumă modestă pentru scrierea unui advertorial. Dar cât poți primi pentru 300 de cuvinte?! Dacă bloggerul scrie mai mult, este problema lui, este alegerea lui și e liber să și-o asume.

advertoriale

         Sinceră să fiu nu știu dacă blogul meu este o varză totală, pentru că am structurat ceea ce scriu pe categorii bine stabilite, advertoriale, concursuri, citate, diverse, recenzii, recomandari de blog, filosofie, proza… etc. Eu nu l-aș considera o varză, ci mai de grabă stufos, complex… acum dacă cumva reclamele sunt în egală măsură cu articolele obișnuite, mea culpa. Fiecare dintre noi cei care scriem advertoriale nu o facem pentru că suntem morți după bani, nici din prea multă iubire pentru publicitate, ci pentru un bănuț în plus. Un bănuț cinstit, care să nu lezeze pe nimeni, un bănuț încununat de recunoașterea și de respectul advertiserilor. Advertisingul încet, încet va deveni o industrie, o industrie în care noi bloggerii ocupăm un rol foarte important. Suntem uneltele publicității, așa că rolul nostru este mai mult decât important. Prin advertorialele noastre promovăm un magazin, o firmă, niște servicii, un produs, o imagine și așa mai departe, facem reclamă acelui lucru, îl facem cunoscut și automat creștem traficul site-ului pe care îl promovăm. Blogurile oferă cele mai „dulci” optimizări SEO pentru magazine, produse, etc. Mulți dintre cei care scriem aceste advertoriale avem motivele noastre, motive ascunse, neștiute poate de nimeni, mult prea intime pentru a fi spuse… dar nu niște motive bazate pe avariție, pentru că din scris advertoriale nu te îmbogățești, dar te ajută să miști ceva, să te faci util și să fii răsplătit. Într-o lume plină de probleme și de nevoi, orice ban în plus este bine venit. Advertorialele sunt scrise de oameni simpli, de studenți, de mămici, de elevi, de șomeri, de casnice, de persoane cu probleme de sănătate, de tot felul de oameni care mai de care mai frumoși și mai dornici de a face ceva.

          Vedeți, și bloggingul acesta nu este doar un hobby, unii îl tratăm cu seriozitate, căutăm nu doar să ne facem auziți prin intermediul lui, ci și să ne afirmăm puțin, să ieșim în evidență, să tragem foloase bine stabilite de pe urma lui. Dacă nu există o lume de poveste în jurul nostru pe care să o descriem în paginilie blogului, dacă nu avem super cunoștințe de povestit, dacă nu există un talent colosal la mijloc, bloggingul își pierde valoare, într-un final se va instala plictiseala; dar cu prilejul concursurilor și al advertorialelor, bloggingul devine cumva o plăcere, o dependență; îți dorești, vrei, gândești, îți pui toată priceperea la contribuție pentru a câștiga și încet, încet, constați că bloggingul este parte din tine…

         Pentru cei care nu agrează deloc publicitatea scrisă trebuie să înțelegeți că este doar o afacere, un mijloc de a face niște bănuți. Advertorialul nu trebuie neapărat să ne reprezinte, nu trebuie musai să descrie exact ceea ce noi am purta, folosi și așa mai departe. Cum bărbații scriu advertoriale despre lenjerie intimă pentru femei, despre cosmetice, despre accesorii pentru femei, despre haine pentru femei și multe altele fără să fie gay, travestiți sau transsexuali; și noi fetele putem scrie despre gadgeturi, mașini, saloane de masaj erotic și așa mai departe fără să fim masculine sau femei ușoare. Un vizitator al blogului meu spunea: „nu advertorialul face pe om, ci omul face advertorialul” și îi dau foarte mare dreptate. Dacă de curând am scris despre masajul erotic nu înseamnă că sunt o vampă, că instig lumea la desfrâu sau că mi-am pătat talentul sau reputația pe blog. Cu un singur articol despre un subiect tabu nu poate fi ștearsă întreaga mea evoluție în blogosferă. Eu nu sunt o tipă închistată, am mintea deschisă și indiferent despre ce aș scrie, caut să îmbrac conținutul decent, imparțial, astfel încât să nu lezez și să nu jignesc pe nimeni. Și mai ales, de ce să nu scriu despre subiecte interzise doar pentru că mentalitatea umană le consideră rușinoase?! Aș vrea să arat lumii că dacă ignorăm un fenomen asta nu înseamnă cu nu există, aș vrea să dezvălui o altă față a acelui lucru. De ce reputația mea să se păteze doar pentru că am scris despre un subiect tabu?! Asta nu înseamnă că moralitatea mea este îndoielnică, sau că aș fi promiscuă, deloc. Pur și simplu abordez un subiect. Și mai e ceva, când îți arogi dreptul de a refuza o campanie, este posibil ca pe viitor advertiserul să nu te mai solicite… Dacă să spunem o femeie este prietenă cu o femeie ușoară, asta înseamnă că și cealaltă este la fel?! Adică cele care își oferă trupul fără menajamente nu au suflet sau sunt instigatoare, îndeamnă toate femeile să facă la fel?! Deloc!! Nu este neapărat. Proverbul „spune-mi cu cine te împrietenești că să îți spun cine ești” nu mai este așa valabil, cel puțin nu pentru toate cazurile. Până la urmă trăim într-o țară democrată, libera exprimare este cu adevărat liberă, iar lumea nu mai este la fel de închistată ca în trecut.  

         Așa cum Nadia face reclamă la margarină și asta nu înseamnă că mănâncă margarină în prostie, așa cum Andra face reclamă la vopsea de păr la 20 și ceva de ani, așa cum Smiley este imaginea Cosmote, CRBL la Vodafone și parcă și la pamperși, Andreea Marin la condimentul Cosmin și poate ea nici nu gătește, Emilia Popescu în reclama de la Activia și ea nu mai slăbește de câțiva ani, și exemplele pot continua… așa și eu fac reclamă la anumite produse. Dacă reclamele TV sunt acceptate și agreate, de ce advertorialele nu sunt?! Cu ce lezează omul de rând, consumatorul și așa mai departe?! Eu spun că nu îl deranjează cu nimic. Iar advertorialele sunt percepute greșit, poate că sunt multiplele fețe ale unui produs și nu niște caverne în blog… 

publicitate-online-blog-250x300

        Nu vreau să să vă conving că advertorialele sunt wow și nici nu vreau să mă justific pentru alegerea mea de a scrie advertoriale, dar poate dacă ați privi această lume a advertorialelor din altă perspectivă, poate că nu ați mai fi atât de aspri și de critici cu noi bloggerii care scriem advertoriale…

Anunțuri

24 de gânduri despre „Advertorialele, bată-le vina

  1. Eu sunt de accord cu advertorialele. Si eu le practic, sunt SEO Friendly, asa ca, daca lucrez in marketing online n-am de ales si e musai sa le folosesc. Incerc, ca si tine, sa impart totusi blogul, astfel incat sa nu-si piarda ”nota” personala. Ca sa nu mai spun ca e blogul tu si la urma urmei poti sa scrii ce vrei in paginile lui. Asa ca spor la scris in continuare 🙂

  2. Alina, toate bune şi frumoase şi suntem pe aceeaşi lungime de undă.
    De altfel, am scris şi eu un material exact pe această temă, acum o vreme.
    N-ama avut tupeul să mă cmpar cu Nadia sau cu nume celebre măcar pe plan local.
    Desigur, puteam spune şi că nu ştiu ce staruri mari fac reclamă,ca Madonna sau Banderas,
    dar nu cred că eram mai elocvent.

    • Nu, nu m-am comparat Doamne fereste, dar daca ei care sunt persoane publice si de la care pretentiile sunt mult mai mari, fac reclame… de ce noi mici nu le-am urma exemplu… cam la asta ma refeream 🙂
      Nu le ajung eu nici la degetul mic :))

  3. Alina, ce sa zic, decat ca ai dreptate. Sunt insa si bloggeri care scriu doar din pasiune si pe care chiar nu ii intereseaza latura asta dar si bloggeri care incearca sa isi suplimenteze veniturile din blogging desi se castiga foarte prost din advertoriale si mare lucru nu realizezi.Adica sa nu se inteleaga ca daca scrii niste advertoriale te-ai si imbogatit.
    Si eu am scris advertoriale cand am avut ocazia si nu imi e rusine sa recunosc asta. Si desi am fost platita prost (ca pentru 300 de cuvinte) am scris si cu gandul la cititori si am lungit articolul.
    De ce am acceptat sa scriu? Imi doresc sa fiu propriul meu stapan, sa am domeniu propriu dar asta costa si poate si asta ar trebui sa inteleaga cititorii unui blog, faptul ca in spatele acestuia nu e numai munca ci sunt si niste costuri la un moment dat pe care nu ai de unde sa le suporti decat tot din blogging.
    Succes in tot ce vrei sa faci!

    • Cu timpul progresesi si vei fi platita mai bine.
      Si da, si eu mi-am dorit domeniu propriu si am reusit tot datorita advertorialelor, concursurilor si asa mai departe.
      Costurile de pornire si de intretinere a unui blog pe domeniu propriu sunt destul de mari. La inceput te costa vreo 200 de lei domeniul si hostingul, apoi serviciile de web design pot ajune pana la 200 de euro… ceea ce e destul de mult. Apoi anii urmatori reinoirea platii de hosting, nu e chiar asa ieftin cum vor unii sa para si nici asa usor.
      Eu datorita advertorialelor si concursurilor mi-am luat laptop si multe altele, chestii pe care fara un mic castig nu mi le-as fi permis. Pentru ca nu am o asa mare putere financiara…
      In fine… fiecare se descurca cum poate…

  4. Dragă Alina, admir capacitatea ta de comunicare. Eleganța și grija cu care transmiți un mesaj. Este un talent rar. Spun asta pentru toți cei care-ți pândesc și sancționează „termenele” de comparație gen Nadia, etc… pe care tu le aduci ca argument firesc. Din cele ce spui se înțelege clar ceea ce trebuie să se înțeleagă. Am apreciat asta, mai cu seamă datorită advertorialului care văd că face atâta vâlvă acum (de a cărei existență ca specie publicitară pe un bloguri (advertorialul) am aflat de la tine, și îți mulțumesc, fiindcă sunt „noob” total în lumea „blogăritului”). De fapt, ceea ce eu am citit în textul cu pricina și mi-a plăcut, este că el propunea, dincolo de reclamă pentru „X” sau „Y” salon de masaj erotic, o temă culturală majoră. Hetaira. Femeia care își asumă oprobriul public, dar construiește. Cea pe care „matroanele”, printre care mă includ prin biografie, o detestă (evident pentru că suferința lor este disperarea infatuată). Cu permisiunea ta indic un link (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/phryne-hetaira-imortalizata-marmura-praxiteles). Poate așa va înțelege și „blogosfera” ta mai „sensibilă” despre ce e vorba în propoziție, și, că tu esti un spirit liber, dar cu o decență culturală și comportamentală asumată.
    – Ligia Rizea, (sociolog, promoția ’76)

  5. Pingback: Recomandările de vineri | În grădina mea

  6. :* – e de bine , sau de rău? (adică, tradu-mi, te rog, că nu știu alfabetul ăsta). Ai milă de timpul meu și nu mă pune să scotocesc netul după el. Nu mai am destul timp pentru amănute de genul acesta!

  7. Tocmai faptul ca sunt doar niste banale advertoriale deranjeaza, pt ca cititorii de bloguri nu va citesc din interesul de a citi niste chestii inventate ( pt ca asta e realitatera, nu toate produsele/serviciile promovate au fost testate personal de tine), ci pt punctul tau de vedere asupra diverselor situatii de viata, care reflecta un fel de a fi, o alta perspectiva, viziune, atitudine despre viata de zi cu zi. Sa nu-ti inchipui ca imediat dupa ce termin de citit un advertorial rup usa magazinului disperat dupa produsul/serviciul de care ne spuneai pe blogul tau. Nici pomeneala. Nu am timp, nu ma intereseaza, sunt plictisita si sufocata de atacul violent al publicitatii, oriunde vezi cu ochii – pe strazi, pe stalpuri, pe net sau TV…Toate advertorialele cu regret pt munca voastra, ajung direct in Recycle Bin. Nu asta e motivul pt care vizitez blogul tau, nici eu, nici ceilalti de care pomeneau in randurile de mai sus

  8. Pingback: Articole interesante | Gmx

  9. Eu sunt pro desi e moral ca persoanele care scriu advertoriale sa aiba o categorie dedicata.
    Daca advertorialul e scris sub forma de articol si arata ca un articol adevarat, inseamna ca bloggerul are talent.
    Fiecare cu propria alegere.

  10. De obicei, cînd văd pe cineva scriind „despre ceva”, chiar şi în schimbul banilor sau altor avantaje, fiindcă nimic nu e gratis pe lume, acel „ceva” mă face curios, oricât de grosolană ar fi reclama.

    Însă atunci când te scuzi pentru ceva, mai bine te-ai fi abţinut de la consumul de energie, fiindcă nu mai ai nicio scuză. Ai stricat de tot buna impresie făcută cu articolul despre masaj erotic.

    • Nu am vrut sa ma scuz ci sa-mi justific alegerile pe care le fac atunci cand decid sa scriu un advertorial…
      Daca mai rau m-am afundat, asta este, macar am fost sincera. pt ca am fost destul de criticata legat de articolul cu masajul erotic, care a fost o alegere neinspirata din punctul unora de vedere…

  11. Pingback: Înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, „Recomandările săptămânii”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s