Sistemul medical din România. Buzăul și medicul incompetent

            Sistemul medical din România lasă mult de dorit. În această țară minunată dacă nu ai bani, mori cu zile. Un pacient care este la zi cu dările la stat, cu asigurare medicală, cu absolut totul în regulă, dacă nu are bani… nu este luat în seamă. Nu i se fac analize, nu este operat, nu este băgat în seamă. Țara asta este un vis, un vis până atunci când te îmbolnăvești, dacă te-ai îmbolnăvit poți spune că ai pus-o… practic ai sfaclit-o grav.

            Statul nu are bani, Casa de Sănătate nu are bani și astfel pacientul trebuie să cumpere cam tot. În caz de operație mergi la donare cu 3-4 persoane, acestora li se vor recolta 400 de mililitrii de sânge. Iar tu ca și viitor pacient și practic vinovat că ai atâta nevoie de sânge, plătești oamenii, că doar n-o veni cineva să își ofere sângele gratis. Le plătești sângele, cu 50 de lei de persoană, e totuși un preț micuț având în vedere că omului i se ia aproape o jumătate de litru de sânge. Partea bună pentru persoanele care donează sânge este că oamenii beneficiază de analize complete gratuite. Așadar înainte să faci donația propriu zisă, ți se ia la purificat tot corpul. Dacă ceva nu este în regulă ți se spune, asta, asta, asta, nu e bine, mergi la medicul de familie că ești bolnav de… 

            După ce oamenii au donat, se specifică faptul că sângele va merge pentru operație, pentru persoana X, la Spitalul Y, iar centrul de recoltare a sângelui are obligația de a trimite sângele respectiv la Spitalul Y. Până aici toate bune și frumoase. Însă în mod normal spitalele ar trebui să fie aprovizionate cu sânge, însă de, românul nu prea merge la donare, decât când îi e foame și atunci pentru niște bonuri de masă în valoare de 65 de lei. Dar și dacă îi e foame, foarte rar își donează sângele, se tem de ace, consideră că sângele lor este mult prea prețios, că nu sunt răsplătiți îndeajuns… așa este, sângele salvează vieți. Dar altruismul unde mai este?! O dată la 75 de zile nu cred că murim dacă mergem să donăm. În primul rând când donezi sânge îți reglezi tensiunea, ești cu analizele la zi, câteva zile te simți mai liniștit, mai calm. Ideea că pierzi  200 de mililitrii de sânge și tu crezi că acest fapt îi dă omului o stare de rău, de leșin, de anemie, de etc., este un mit. Să specific… 400 de mililitrii se ia când omul donează special pentru o operație, pentru o persoană anume, și numai 200 de mililitrii când te duci la donare pur și simplu, de bună voie. Cred că ar trebui să dăm sânge mai des, el oricum se regenerează, nu rămânem fără el și mai salvăm și vieți pe deasupra. Dacă de exemplu cumperi sângele de la spital, punga de 400 ml costa în jur de 150 de lei, iar pt o operație trebuiesc cam 3-4 pungi. Deci din start pacientul va plăti numai pe sânge 600 de lei. Aproape un salariu minim pe economie pe o lună…

 images

 

          Apoi pacientul merge la Spitalul Y pentru internare, cu bilet de trimitere de la medicul de familie, cu adeverință de salariat sau cu cuponul de pensie, după caz, și astfel omul este internat. După ce este internat i se ia sânge pentru analize, și ce credeți… plătește analizele, da! Deși omul are asigurare medicală, pacientul plătește analizele. I se taie chitanță bineînțeles, că de, Casa de Sănătate iarăși nu are bani. Parcă pacientul X se internează săptămână de săptămână și a ajuns să falimenteze Casa de Sănătate… dar defapt, în realitate, persoana X nu s-a mai internat de vreo 20 de ani nicăieri și nu folosise asigurarea medicală de nu știu câți ani. Așaaaa… și i s-au făcut analizele, i s-au făcut radiografii pentru că era vorba de o intervenție chirurgicală ortopedică și când colo ce credeți… unde e sângele?!!!! Buzăul nu l-a trimis la spitalul Y!!!! Sângele deși fusese donat cu o săptămână în urmă, nu fusese trimis la spitalul Y. Am mers, am întrebat la recoltare și după ce că operația este programată pentru mâine și Doamne ajută să fie totul bine… ei mi-au spus nepăsători că sângele trebuie să îl duc eu, ca rudă a pacientului, cu mașina, într-o ladă frigorifică, în București, la spitalul Y. Așadar cine are de făcut o operație trebuie să plece cu sângele după el ca Dracula. Și uite așa fă tu ca o rudă îngrijorată ce ești, un al doilea drum la București, cu mașina, pentru a duce sângele la timp la spital.

          Buzăul este ca nimeni altul… una spune alta face. Aici se moare cu zile! Nu vreau să jignesc pe nimeni dar sunt o mulțime de medici incompetenți, nepăsători, care așteaptă numai să le dai și să se implice, ioc. Bunicul meu a fost plimbat prin la toate spitalele din Buzău timp de un an de zile din cauza unei dureri în spate. Niciun nemernic de medic nu a reușit să descopere că bietul om avea cancer la plămâni. Și timp de un an, cât s-a tot plimbat de colo colo, a stat internat și a fost îndopat cu fel și fel de medicamente… suspectat ba de reumatism la coloană, ba de diverse răceli, amărâtul meu de tataia a evoluat la cancer în metastaze. Într-un final au descoperit că plămânii lui nu se mai aud și că trebuie dus de urgență la București. În nici o oră, la București s-a descoperit cancerul în metastaze cu speranță de viață de maxim două luni. A dus-o opt luni, în chin…

 268668-medicamente

 

          Avem o doctoriță în Buzău, o scrembelitică că altfel nu pot să îi spun, sătulă de viață și de profesia ei, care își tratează pacienții de tuberculoză prin intermediul asistentei. Nu comunică cu pacientul, nu primește pacientul în cabinet și în caz de cineva îndrăznește să îi treacă pragul, este dat afară în urlete și zbiarete. Și astfel pacientul de TBC tratează doar cu asistenta, care și ea la rândul ei așteaptă săptămână de săptămână câte 10 lei pentru faptul că oferă tratamentul care de altfel este gratis. Zilnic, zilnic, bolnavul de TBC merge să își ia de acolo tratamentul. După 6-8 luni, după caz, pacientului i se spune că s-a negativat și nu mai primește tratamentul, habar nu are omul dacă s-a vindecat sau nu. Simte o durere în spate de la o cangrenă obținută de pe urma TBC-ului, dar diva de doctoriță nici măcar nu se deranjează să îi spună omului ce are de făcut. Să îi explice ceea ce se vede pe radiografie, să spună ce trebuie să facă pacientul pentru a se vindeca și acea gaură din plămân. Nepăsarea nu are limite, dacă ai scăpat de bacilul Koch, se consideră că gata ai scăpat de tot… nu e chiar așa, bacilii aștia lasă urme în plămâni, urme care nevindecate pot avea urmări grave. Dar incompetențaaaaa… nu are limite nici ea.

          Sistemul medical este la pământ, trăiesc într-un oraș în care prin spitale copilașii sunt legați, în care PRO TV-ul trebuie să se implice pentru a băga puțin frica în ei, în care copii mor de pneumonie din cauza medicilor care nu îi îngrijesc la timp sau nu își dau interesul, în care malpraxisul este în floare, în care medicii habar nu au pe ce lume trăiesc. Buzăul este un oraș al groazei din punct de vedere medical. Buzăul este orașul unde sunt trimiși toți incompetenții. Când îmi amintesc că era și eu să mor aici… pracă mă apucă plânsul. Aveam hemoragie la plămâni la 13 ani, cutia toracică era plină de sânge, plămânii mei nu se vedeau la radiografie, abia mai respiram, iar ei mă tratau cu paracetamol. În ceasul al doisprezecelea când masca de oxigen nu mai îmi era de ajuns, iar buzele mi se învinețiseră, m-au trimis la București. La București, unde mulțumesc lui Dumnezeu, am fost salvată.

299754-medic

         Sunt recunoscătoare Bucureștiului, are medici buni și competenți, spitale bine dotate cu aparaturi performante, însă pe cât de virtuoși sunt medicii din București din punct de vedere al profesionalismului și calităților lor medicale, pe atât sunt de legați de Mammona. Nu toți… dar majoritatea. La mine banul a fost moneda care a dezlegat limbi, a deschis uși, a îmblânzit inimi și m-a ajutat să trăiesc astăzi și să fiu cât de cât sănătoasă, la limita acceptabilului. Mulțumesc totuși unui anume spital din București care a investit în mine câteva mii de euro…

           Fără bani, ca persoană bolnavă, nu faci nimic… mori cu zile efectiv. Dar cu toate acestea Dumnezeu are grijă de noi și ne dă acești arginți cu care să ne descurcăm… și vin de acolo de unde nici nu ne așteptăm și astfel mai rezolvăm încă o problemă de sănătate. Și totul e bine când se termină cu bine.

Sănătatea este greu de tratat, asta este clar! Pentru a scăpa de grija bunurilor dumneavoastră, vă recomand asigurări RCA online

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s