Am fost gheișă

             Bucuriile mele își schimbă forma, culoarea… dar niciodată esența. Plăcerile mele sunt atât de puține încât le-aș putea număra pe degetele la o mână. Dar sunt intense, înălțătoare și fascinante. Mă duc către o lume plină de frumusețe, o lume inaccesibilă mie în condițiile realității, dar eu sunt fericită că le pot atinge prin imaginație, prin puterea minții. De curând mi-am descoperit o nouă pasiune, cititul pe tabletă. Știu că poate părea superficial, lipsit de nuanță și formă, pentru că mirosul filelor de carte fac parte din magia lecturii, însă numai cei care obișnuiesc să citească cărți pe tablete, știu cât de fantastic este. Până acum fusesem foarte încăpățânată și nu vroiam cu niciun chip să citesc pe laptop sau tabletă, mă gândeam că nu mă poate mulțumi această experiență, mă gândeam că povestea cărți este umbrită de plasticul rece și vitreg al tehnologiei. Dar nu este așa, fiecare experiență este unică în felul ei… cartea și tableta. Așa cum cartea este însoțită de parfum și atracție ancestrală, cititul pe tabletă capătă noi sensuri, de parcă totul devine mai profund și mai intens. 

          Să citești noaptea pe tabletă este de-a dreptul fantastic. Întuneric, un pat moale și confortabil, răcoarea unei camere bine cunoscute, țârâitul greierilor de afară și o muzică în surdină de la cine știe ce terasă, aceste elemente pot ascuți mintea și poate fi introdusă mult mai ușor în miezul cărții. Să citești noaptea o carte ai nevoie de lumină, o lampă parcă mă distrage și nu mă lasă să mă cufund adânc în lectură. Așa că prefer ca ziua să citesc tradiționala și frumoasa carte, iar noaptea pe tabletă, în format electronic. Cuvintele sunt prea puține pentru experiența trăită serile trecute, citeam „Memoriile unei gheișe” pe întuneric și mă simțeam de parcă eram parte din poveste, de parcă mă aflam în Kyoto, în Gion, în cel mai celebru district din Japonia și simțeam și trăiam mână în mână cu Nitta Sayuri, celebra gheișă a cărei memorii le citeam.

 nitta_sayuri_by_sanmitamaya-d5loskl

         Nu știu din ce motiv mă credeam Sayuri, probabil din cauza nefericirii pe care o simțea ca ea, sau poate pentru că la fel ca ea, aștept și eu să-mi întâlnesc marea iubire, aștept semne divine care să-mi dea de înțeles că sunt pe făgașul care trebui al vieții. Această carte m-a absorbit mai mult decât orice altă carte pe care am citit-o până acum, mi-a plăcut în mod deosebit, dar pentru faptul că am citit-o pe tabletă, parcă mi s-a părut și mai specială. Singură în cameră, pe întuneric și totuși mă aflam pe aleile din Gion… poate fi un moment unic al existenței. Evadarea prin carte este inconfundabilă, de parcă chiar am fost acolo și am trăit ca nimeni alta, ca însăși Nitta Sayuri. Deși viața de copil ca viitoare gheișă nu este deloc frumoasă, ba chiar se dovedește a fi crudă, iar vinderea virginității poate fi mai atroce decât orice altceva, pe undeva parcă o invidiam pe Sayuri pentru viața pe care o dusese. Deși ea încă deplângea trecutul și pierderea unei vieți normale, eu simțeam că îmi doresc mai mult decât orice o viață neobișnuită, specială cu bune și cu rele. Pentru că uneori rutina se transformă în apatie și nu este deloc plăcut. Dar o viață de gheișă nu ar avea cum să cadă în rutină sau apatie, ea este mereu tumultoasă, plină de neprevăzut, cu multe surprize plăcute sau neplăcute. Dar eu am fost acolo, am îmbrăcat chimonouri splendide, m-am fardat excepțional conform tradiției japoneze, m-am chinuit să dorm cu gâtul pe un suport din lemn ca să nu-mi stric cocurile impresionante, m-am plimbat prin Gion, am fost la petrecerile ținute, m-am bucurat prin Sayuri și am simțit cu ea fiecare bătaie luată, fiecare umilință, fiecare atingere a bărbaților dezagreabili, dar am învins cu ea soarta și am câștigat iubirea bărbatului mult visat încă din copilărie. O să revin cu o recenzie a cărții, pentru cei care încă nu au citit „Memoriile unei gheișe” și-abia atunci o să înțelegeți ce experiență minunată am trăit eu trei nopți la rând. Trei nopți mi-au trebuit ca să cuprind viața gheișei Sayuri, trei nopți în care am savurat fiecare rând al cărți, am crescut cu ea, m-am dezvoltat cu ea, am simțit prin ea și am trăit prin ea. Ceva din mine s-a schimbat iremediabil și-mi dau seama că spiritul meu s-a îmbogățit considerabil datorită acestei cărți. 

          Mi-e greu să cred că voi mai citi vreodată vreo altă carte care să întreacă memoriile gheișei Sayuri, cu toate acestea voi încerca să ating din nou acea stare de beatitudine pe care am simțit-o împreună cu Sayuri prin intermediul tabletei mele, cu altă carte…  

            Am fost gheișă pentru trei nopți…

23 thoughts on “Am fost gheișă

  1. O carte minunata, indiferent forma pe care o ia cand o citesti. Si pe suport de hartie te duce la fel, te face sa evadezi in orice moment al zilei si sa traiesti la intensitate maxima emotiile eroinei. Multumesc pentru aducerea aminte!

  2. Hmm mă bucur tare mult să aflu că nu condamni cititul pe tabletă/e-book. EU mi-am achiziționat de curând un e-book și tare îmi place să citesc pe el! E fascinant 🙂
    Ceea ce ai scris tu m-a făcut să descarc imediat cartea pe e-book și să mă facă să fie următoarea pe lista mea de MUST READ! E fascinant ceea ce ai scris :). Mersi 🙂

    • Desi sunt o fire traditionala si ma obisnuiesc greu cu noul, nu condamn ideea de noutate, sunt addepta inovatiei 🙂
      Eu citesc de pe scribd, nu le descarc in tableta, imi place mult ca-mi arata pagina exact ca pe o fila de carte si cu o singura atingere trec la urmatoarea. Chiar e mai comod decat cu o carte normala, mai ales cand cartea e foarte groasa si trebuie sa o fortezi sa stea deschisa, fara sa o strici…
      Ti-o recomand, este o carte fabuloasa, cea mai frumoasa din cate am citit.

  3. si eu am citit aceasta carte minunata, tot in format electronic. M-a absorbit total. Memoriile unei gheise si Maitrey sunt romane ce nu le voi uita NICIODATA.

  4. Daca doresti cu adevarat sa te pui in pielea unei Geishe citeste cartea lui Mineko Iwasaki. Muza lui Arthur Golden. E o Carte e cu adevarat emotionanta! Cartea sa vine ca un raspuns pentru cartea lui Golden. E o situatie apropiata de cazul romanului lui Mircea Eliade „Maitrey”, dar in varianta japoneza. Cartea in romana se numeste „Adevarata viata de Gheisa” si in engleza „Geisha, a life”. Eu, personal prefer varianta lui Mineko pentru ca este japoneza si pentru ca isi cunoaste cel mai bine tara si cultura din care face parte. Desigur este o parere proprie si personala! 😉

  5. Salut,

    Iti urmaresc atent post-urile de pe blog. Imi place cum scrii. Asta m-a determinat s-mi deschid si eu un Blog. Vreau sa intru si eu in comnunitatea voastra si o sa-mi postez zilnic opiniile. Am inceput deja. Acesta este Blog-ul meu: http://opinieseparata.blogspot.com
    Te invit sa facem schimb de link-uri in Blogrol. Asta daca iti place desigur cum scriu.
    Eu sunt la inceput dar sper ca vom fi prieteni pe viitor.
    Daca esti interesat contacteaza-ma la adresa: blogurismart@gmail.com
    Eu am sa te urmaresc in continuare! Tine-o tot asa!

    Cu stima,
    Ionut Alin.

  6. Din pacate pe scribd exista doar in spaniola! In Limba Romana o gasesti in librarii, daca esti din Bucuresti poti incerca direct la Libraria Humanitas de la Sala Palatului sau la Eminescu. Pe site-ul Humanitas apare ca si „stoc epuizat” exista totusi pe alte diverse site-uri ce comercializeaza carti. Insa, se apropie targul de carte Gaudeamus si acolo este mereu prezenta pe rafturi. Mi se pare ironic ca „Memoriile unei Geise” este tiparita tot de Humanitas! Bonne chance!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s