Să înghețăm în timp…

Ce-ar fi să înghețăm realitatea de azi,

Prezentul să fie și azi și mâine și poimâine,

Să nu mai existe viitor, iar trecutul să rămână

O amintire, ca și până acum.

Să rămânem cum suntem astăzi,

Tineri, frumoși și plini de viață.

Să ne trăim prezentul de-a pururi.

Ce frumos ar fi pentru cei care sunt îndrăgostiți azi

Să rămână așa mereu și nimeni și nimic

Să nu le poată dezlega iubirea.

Să nu mai existe putrezăciune,

Nici moarte, nici boală, nici eșec,

Numai succesul și sănătatea de astăzi.

Să rămânem așa înghețați în prezent,

Ca niște privilegiați ai naturii.

Dar toate își au rostul lor,

Și unii dintre noi nu suntem cei mai fericiți,

Pe unii ne mistuie dorul, pe alții durerea,

Unii se luptă cu boala,

Alții nu-și găsesc liniștea.

Ar fi bine să înghețăm în timp

Doar când atingem fericirea,

Atunci vremea să stea în loc,

Afară să fie doar primăvară,

Cerul senin, pământul cu flori,

Iarba să fie verde și păsările să ciripească.

Atunci da, Raiul ar fi pe pământ…

Mă întreb dacă ne-am pierde omenia,

Pierzându-ne și moartea.

Mă întreb dacă am mai fructifica bunătatea,

Știind că nimeni nu ne poate atinge…

Dacă am mai ierta sau dacă ar mai exista răutate.

Dar până la urmă de ce să îngheț în timp?

Eu mă tem de schimbare și fericirea asta

Poate fi un cuțit cu două tăișuri.

Vreau să îmi trăiesc viața cu toate etapele ei,

Cu bune și rele, după legea naturii.

Îmi place noutatea și n-aș putea fi mulțumită

Știind că fiecare zi va fi la fel.

Mintea mea e prea întortocheată,

Îmi închipui lucruri care nu există,

Și nu vor exista vreodată…

De dragul artei, de dragul cugetării,

De dragul minții mele alambicate…

Anunțuri