Patimi

mantodea_by_kyliefaye-d48r637

Mă simt surghiunită în propriile patimi,

Oricât aș încerca să scap, nu reușesc.

Mă zbat și mă zvârcolesc în zadar,

Mocirla mă cuprinde și mă înghite și mai adânc.

Îmi caut calmul și liniștea,

Știu că nisipurile mișcătoare mă vor scoate

La suprafață dacă nu mă mai zbat.

Dar este greu, mult prea greu,

Cum să stau nemișcată când abisul mă îneacă.

Icnesc din cauza proprie-mi scârbe,

Nici nu-ndrăznesc să-mi ating obrazul,

E rânced, mă mănâncă și mă doare.

Aș vrea să ies la suprafață,

Dar pământul nu mă mai rabdă.

Nu știu ce are cu mine, nu mă mai vrea de mult,

Este atât de mult timp de când mă trage-n hău,

Încât am obosit, nici vlagă nu mai am.

Puterea mi-a secătuit, voința s-a topit,

N-a rămas în mine decât acceptarea,

Nici răbdare nu mai am, de s-ar încheia o dată totul.

Să pot să scap, să mor, să mă duc

Unde o vrea Dumnezeu, căci atâta chin

Nu este cu putință pentru un singur om.

Crucea din spatele meu este grea,

M-apasă prea tare, plămânii mă dor,

Sunt sufocați de greutatea propriei mele dureri.

Și pulsul s-a diminuat, dar flacăra vieții încă pâlpâie,

De s-ar stinge o dată. Măcar aș știi ca am scăpat.

Dar nu, corpul se împotrivește să moară,

Nici măcar renunțarea nu îl împinge mai tare spre moarte.

De parcă natura și toate forțele ei,

Mă vrea chinuită vreme îndelungată.

Sacre sunt momentele vieții, dar nu și pentru mine,

Au fost cândva, acum nu mai sunt,

Acum nu mai e viață, e doar durere și singurătate.

O mare neagră de singurătate,

Un ocean spumos și învolburat de smoală.

Oare așa arată Infernul?! Să-mi spună cineva,

Aș vrea să știu, să mă pot împăca cu ideea.

Dar în jurul meu este numai liniște,

O liniște înmormântală, strigătoare la cer,

Și parcă frica se întețește, spre rușinea mea.

Nu mă mai zbat, să se lase o dată uitarea,

Să se lase o dată împăcarea, căci am nevoie de ea

Ca de aerul pur pe care aș vrea să îl respir,

Dar în jur miroase numai a praf și a mizerie,

Mirosul vine din interiorul meu,

Îmi vine să vărs, dar mă abțin,

Nu vreau să murdăresc noroiul care mă îngroapă,

Îl las curat cu mâlul său prea plin.

Să vină liniștea și frigul,

Aștept nepăsătoare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s