Inocența

        3257

       Mai crede cineva în vise? Mai crede cineva în inocență? Sunt în căutarea inocenței. Caut un om inocent, o ființă care să fi trecut de anii copilăriei și care să-și fi păstrat în inimă și pe chip măcar un strop de inocență. Caut acea persoană curată la suflet, căreia să nu-i pot reproșa nimic. Care să nu deranjeze nici măcar cu un gest sau o privire. Caut acea ființă simplă, izbitor de simplă și suavă pe care să o pot asemăna cu un câmp de flori într-o zi de mai. Caut inocența acelui om care să emane căldura și puritate sufletească, acel om nepătat de dorințe ambițioase, acel om căruia nu-i trebuie bani ca să fie fericit, acel om care înțelege dragostea mai presus de poftele carnele, acel om care cu un simplu zâmbet să-mi însenineze întreaga zi. Poate fi cea mai naivă și mai ignorantă persoană din lume, atâta timp cât mintea îi este învăluită de o înțelepciune aparte, atâta timp cât încă mai crede în bunătatea oamenilor, atâta timp cât încă mai crede în nevinovăția și în frumusețea omenirii.

      Caut inocența într-o ființă care nu are nevoie de haine scumpe, de machiaj strident sau de accesorii pompoase pentru a-mi demonstra frumusețea și calitățile sale virtuoase. Caut simplitatea omului inocent, poate că îl vreau în viața mea tocmai pentru mediocritatea nevinovată și dulce de care dă dovadă. Pentru că inocentul nu-și dorește succes, își dorește împlinire sufletească și uniune în dragoste. Pentru el valorile materiale nu au sens, trăiește din dragoste și pentru iubire. Se hrănește cu afecțiune, își potolește setea cu pocalul sărutărilor sincere și își exercită voința și puterea făcând bine, construind frumos, creând dragoste eternă.

        Ochii mă ard și mă dor, își doresc atât de mult să privească o ființă candidă, să se desfete în imaginea acelei persoane neprihănite. Căci inocentul are mintea feciorelnică, știe de existența răului dar nu-l bagă în seamă, știe că poate folosi unelte întunecate în viață, poate minți, poate seduce, poate manipula, dar nu o face… castitatea sufletului său vine din interior, din sine, din însăși naturalețea firii sale. Ador sfiala unei femei inocente, nimic nu poate fi mai frumos și mai dulce decât pudoarea unei femei… dragostea naște inocență și inocența naște fără tăgadă dragostea. În iubire orice atingere pare virgină, fiecare sărut pare primul și poate ultimul, orice gest de tandrețe este inocent și oferit din tot sufletul… oferit tocmai din nevoia aceea nevinovată de a iubi. Inocentul nu tânjește neapărat să fie iubit, menirea lui este să iubească, să ofere, să dăruiască și să se dăruiască.

        Caut acea ființă serafică, ruptă din soare, născută din marea iubirii și crescută în pură virtute… vreau să-i simt smerenia, mireasma pură, adierea de mărgăritare din păr, frumusețea neîntinată, să-i ating cu sfială obrazul nepătat, să-i sărut pleoapele imaculate și să renasc în privirea ei ingenuă, să mă mângâie cu zâmbetul său nevinovat.

        Caută în lume o singură dovadă de inocență, caut un om…

Anunțuri

4 gânduri despre „Inocența

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s