Să vină iarna, dragul meu…

1ms.net

Nu te teme, dă-mi mâna ta, simte-mi dragostea.

Nu-ți fie frică, dincolo de albul acesta gol, se află o lume caldă.

Crezi că natura a murit? Deloc! Se odihnește!

Sub pătura de nea se află viața, omătul o hrănește.

A adormit zăpada pământul cel puternic,

L-a învelit cu răceala ei, pentru ca-n primăvară

Să-și nască el mai curajos ca niciodată,

Plăpânzii ghiocei și lăcrămioarele gingașe.

În anumite locuri încă n-a ajuns învelitoarea

Albă ca de gheață, dar el, pământul,

Stă și-așteaptă răbdător ca ea să vină.

Căci a-nghețat de-atâta așteptat și ar avea nevoie

De prospețimea fulgilor de nea,

Care să-i spună negreșit, că-n primăvară va renaște.

Așa cum omul este pustiit când e lipsit de dragoste,

Așa natură este înfrigurată, când Dumnezeu n-o învelește

Cu-mbelșugatul pled de nea.

Căci din zăpada, aparent uscată, natura își extrage viața,

Copaci dezgoliți de frunze și de dor,

Își întind rădăcinile să tragă seva vieții,

Iar florile și iarbă au adormit la adăpostul

Neîntinat al albului de iarnă.

Poate că unora le e urât să vadă iar omătul,

Ce uneori se schimbă-n mocirleală,

Dar nu că vrea sau pentru că afară e prea cald,

Ci pentru că noi oamenii, nu știm să primim zăpada

Cu tot sufletul, în viața noastră.

Numai copii știu să cheme fulgii peste noapte,

Cu inimioarele lor neîntinate se roagă bunului Dumnezeu

Să le dea în miez de noapte, mult omăt prin care să se joacă.

Doar ei mai știu să simtă frumusețea iernii,

Noi oamenii vedem doar neajunsul ei în jur.

Ne e urât de frig, de umezeală, și mai uităm din când în când,

Că ea purifică și spală necazul și durerea omului și a naturii.

Aș vrea să curgă acum din cer zăpada,

S-o cearnă cerul pe pământ, să simt întâiul fulg de nea

Cum se topește pe obrazul meu, încă de la prima mângâiere.

Căci vreau să simt cu tine iarna,

Să ne încălzim sufletele unul altuia,

Să stăm de mână sau îmbrățișați și să ne bucurăm

Prin sufletele de copii, adânc ascunse-n noi,

De minunea iernii atât de prețioasă.

Dă-mi mâna ta, să pășim goi spre ținutul gheții

Și să ne țină cald doar dragostea pe care ne-o purtăm

Cu atât devotament și-așa puternică ardoare.

Să vină iarna, dragul meu…

Anunțuri

2 gânduri despre „Să vină iarna, dragul meu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s