Ești frumusețe nemărginită

Ai nestemate în priviri,

Și cât de bine îți mai stă.

Smaraldul ochilor tăi,

Se potrivesc perfect buclelor aurii.

Dacă n-aș ști că-s smaralde,

Aș crede că ai diamante-n loc de ochii,

Atât de tare-ți strălucesc,

Și-atât de mult te luminează,

Încât orice privire-ai arunca,

Îmi pare parcă de ai scânteia

Văpăi întregi și pasionale de iubire.

Ai sufletul cald de-atâta sinceritate,

Obraji-ți sunt plini de afecțiune.

Ești de o frumusețe nemărginită,

Orice splendoare piere în preajma ta.

Și nicio lacrimă n-ar trebui să-ți pângărească fața,

Orice durere ar fi prea mult pentru ființa ta.

Doar pentru că ești bunătatea-ntruchipată

Și n-ai în tine nicio urmă de urât.

Virtuțile îți sunt veșminte,

Calitățile îți sunt podoabe,

Faptele tale bune stau mărturie.

Ai viața veșnică-nainte,

Ai nemurirea la picioare,

Căci niciun om atât de bun ca tine

Nu moare, nici nu ofilește-n viață.

Lasă-mă să-ți ating obrazul,

Să simt dumnezeirea,

Nu te divinizez, ci doar te văd așa cum ești,

O ființă perfectă, desăvârșită,

Plămădită din mâinile lui Dumnezeu!