E liniște

www.prieteni.ro

Mintea mi-e atât de obosită

Încât nu reușesc să leg nici două vorbe.

Îmi simt capul atât de greu,

De parcă-ar cântări o tonă, sau chiar mai mult.

Degetele-mi sunt amorțite, tari ca niște pietre,

Arată de parc-au rămas din ele numai pielea și osul.

Nu vor să îmi mai scrie, ci scrijelesc cuvinte fără sens…

În momentul acesta nici nu gândesc,

Nici nu simt, absolut nimic, sunt într-o stare letargică,

De profundă amorțeală, moleșeala mă îmbrățișează strâns.

Sunt parcă între somn și realitate,

Aș vrea un strop de luciditate,

Dar firea mi se împotrivește,

Voința mă ocolește,

Iar mintea nu vrea să se-adune.

Rațiunea s-a pitit într-un colț ferit al minții mele,

Materia cenușie mi se prelinge pe pereții craniului.

Nici nu mai este cenușiul acela pur al sănătății minții,

S-a transformat în verde râncezit.

Dar o să dorm acum și o să mă odihnesc,

Și mâine îmi redobândesc puterea și gândirea,

Sper totuși să n-am ghinionul de a adormi

Somnul cel de veci. Și mâine iar să mă trezesc,

La fel ca-n fiecare zi, mai vie și mai conștientă decât niciodată.

Și degetele-mi fragede, să traseze iarăși

Râuri de cuvinte și de fraze… imagini, sentimente, amintiri.

Acum să dorm, să dorm de grabă…

 E liniște și-mi place…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s