Lacul

  www.trilulilu.ro

      Cerul arăta năucitor de frumos la lumina înserării, soarele apunea încet și tandru, brăzdând văzduhul în nuanțe aprinse de portocaliu, roșu, albastru și violet. Luna lui august încă menținea căldura catifelată în inima pădurii. În lumina intimă a apusului, lacul arăta ca o oglindă imensă în care cerul, arborii și mediul înconjurător se reflectau minunat. Aici eram în siguranță, aici eram eu… departe de lumea agitată a orașului, departe de ochii indiscreți ai oamenilor, departe de orice răutate. În câteva clipe, în ochiul lacului, soarele și luna se întâlniră… aproape că se puteau atinge, dar chiar și-așa, încă erau la distanță de o palmă.

O dorință nestăvilită mă îndemna să stric întâlnirea aștrilor, să îmi afund picioarele în apa liniștită și caldă a lacului. Purtam pe mine o rochie albă, scurtă, din pânză, mi-o pusesem special pentru acest moment nocturn. Știusem că nu voi rezista tentației și că aveam să mă scald în apa plăcută. Tălpile goale simțeau pietre răcoroase și netede de la mal, apoi înaintând, pas cu pas, nămolul moale și cald începu să mă gâdile-n tălpi. O trecere la fel ca în viață… de la rece la cald, de la tăios la tandru, de la supărare la fericire, de la lacrimi la veselie. Cu cât mă afundam mai mult în sufletul lacului, cu atât mă simțeam mai ușoară, mai lipsită de grijă… lacul îmi spăla inima și conștiința. Mă scăpa de temeri. Mă bălăceam în voie. Într-o liniște tainică îmi dezmierdam trupul cu apa cristalină. Apa îmi răcorea mintea și sufletul. Mă simțeam bine, doar eu cu mine, în mijlocul naturii nepângărite.

           Dar deodată, momentul îmi fu întrerupt de atingerea celor două brațe care mă înconjurară de la spate. Era el, și-și lipi obrazul de spatele meu. Pe lângă mine, atât de rece, el părea ireal de fierbinte. M-am răsucit cu fața spre pieptul lui gol și-l priveam înfometată. În razele lunii părea irezistibil de frumos. Părul negru ca abanosul și ondulat, pielea albă și ușor vineție cum părea în lumină, buzele cărnoase, fragede și roșii… și ochii, ochii lui întunecați, cu genele lungi. De fiecare dată când clipea un fior îmi trecea prin tot corpul. Fiecare bătaie a genelor mă făcea să-l iubesc și mai mult. Să-l doresc cu ardoare. L-am cuprins cu brațele, cu toată forța mea, strângându-l tare la pieptul meu. Ne-am contopit într-un sărut amețitor de suav și lung… 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s