Împăciuire

dindragoste.unica.ro

Dacă aș nărui orice urmă de omenie din mine,

Sigur aș scăpa de durere.

Dar oare lipsa durerii mi-ar aduce fericirea?!

Sigur că nu, de fapt as fi mai pustiită ca niciodată.

Măcar durerea îmi oferă convingerea că trăiesc,

Că încă mai simt ceva, orice,

Că încă mai pot iubi ca odinioară.

Iar omenia mă păstrează încă om

Și mă îndeamnă să fiu mai bună,

Atât cât firea mi-o permite.

Căci vreau să fiu mai bună,

În ciuda oricărei dureri,

În ciuda oricărui necaz,

Și în ciuda oricărei neîmpliniri.

Fiindcă toate aceste piedici,

Deși mă dor nespus și mă usucă pe moment,

Mă fac să fiu mai puternică,

Mai rezistentă și mai ambițioasă.

Așa că cel mai bine este să îmi păstrez

Omenia intactă, nepângărită.

Și primesc durerea cu brațele deschise,

Știind că dincolo de ea,

Voi avea șansa să întâlnesc fericirea.

Și fericirea astfel, să aștearnă în jurul meu,

Liniștea sufletească, pacea

Și siguranța de care am atâta nevoie…

Să vină toate în avalanșă,

Să mă copleșească cu ardoarea lor,

Și le voi nimici pe rând pe toate,

 Până ce voi atinge împăciurea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s