O oră cu cățelușii

www.prieteni.ro

        Astăzi am avut parte de un maaare privilegiu. Am primit în custodie temporară, doi cățeluși micuuuți, micuți, de-o lună și jumătate, care au stat la mine vreo oră. Da, o oră, dar a fost de ajuns ca să resimt toată copilăria mea. Mi i-a adus cineva pentru unchiul meu care stă la casă. Ora petrecută cu micii cățeluși a fost magică. Mi-am adus aminte de toți cățelușii pe care i-am crescut eu în copilăria mea, cățeluși care mi-au făcut anii mai frumoși. Eu nu am avut și nu am frați, prietenii și frații mei au fost cățeii pe care îi aducea tata acasă. Întotdeauna aveam câte doi. Mi-i aducea de pui și îi creșteam împreună. Mai mult mama ce-i drept, cu mine se jucau și dormeau. Eu îi dresam și mă ocupam de fericirea lor.

        Nu știu cum pot alții să bată animalele, să le omoare sau să le chinuie. Nu știu cum… mai ales când sunt atât de mici și de nevinovați. Și chiar și mari fiind, sunt suflete, au acea blândețe în ochi, emană căldură. Adevărat că nu sunt de acord ca aceste animăluțe să locuiască pe stradă… dar nici omorâte n-aș vrea să fie. Știu din experiență că acești câini chiar sunt credincioși și devin cei mai buni prieteni ai omului. Sunt loiali și devotați. Într-adevăr că pe stradă se sălbăticesc, umblă în haită și atacă oamenii; dar individual, câini chiar sunt buni și blânzi.

Nu știu dacă ați avut vreodată câini în casă, nu în curte, în casă… nu știu dacă ați fost vreodată bolnavi… însă dacă ați avut, înseamnă că știți cât de afectuoși sunt câinii când simt că omul este bolnav. Un câine care te iubește se așează întotdeauna pe locul care te doare. Simt locul dureros și se așează acolo ca să-ți aline durerea. Când eram mică, cățelușii mei erau foarte curați, îi spălam săptămânal și îi țineam în casă. Și de fiecare dată când mă dureau picioarele sau capul, cățelușii mei se așezau pe mine, pe locurile dureroase. Și parcă emanau o energie vindecătoare, luându-mi durerea cu corpușoarele lor micuțe.

         Astăzi am resimțit din nou copilăria, m-am simțit din nou micuță, inocentă și cu inima plină de bucurie. Cățelușii mi-au făcut ziua frumoasă, mi-au dat o energie pozitivă copleșitoare. Și acum când scriu acest mini-articol sunt cu zâmbetul pe buze. Atât de veseli erau, atât de jucăuși, dădeau neîncetat din codițe și scânceau de bucurie. I-am mângâiat și i-am pupat… am avut parte de un moment neîntinat de iubire sinceră, pură, dezinteresată.

       Așa că dragii mei, în locul banalelor cadouri cu haine și gadgeturi, mai bine luați câte un cățeluș pe care să îl creșteți, care să vă devină tovarăș, prieten, și care vă va dărui tot timpul iubire și afecțiune. Pentru că animalele nu au stări, nu au supărări și nici griji. Câinii nu știu decât să iubească. 

Anunțuri

2 gânduri despre „O oră cu cățelușii

  1. Credeam ca nu imi plac atat de mult catelusii dar astazi am avut ocazia sa „cunosc” unul extrem de dragut, pufos, scump, si adorabil, pur si simplu adorabil. Cineva l-a facut cadou de Craciun unei prietene, si nu am putut ramane pasiva. Sunt minunati 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s