Mă numesc…

cr.e-rusu.ro

        Mă numesc, nici nu contează cum, sunt eu, sunt româncă, important este că trăiesc și mai ales, trăiesc în România. Spre deosebire de alții, îmi accept viața din România, se poate, indiferent cum și prin câte greutăți trec. Le trec. Nu-i de ajuns? N-aș pleca în ale țări… decât în vacanțe. Am o grămadă de ani, nu exagerat de mulți, dar mă apropii de 3 decenii, cu pași repezi. Când au zburat?! Mă amărăsc anii care trec. Mi-e frică de bătrânețe, văd și eu cât e de urâtă. Încă nu am învățat să o accept și pe ea, nu-mi place, aduce moartea. Și cu moartea sigur nu o să mă împac vreodată.

       Era să mor, de vreo 3 ori, la propriu, de două ori de un stop cardio, apoi ultima oară de un stop cardio-respirator. Cu toate acestea… n-am murit. Mă întreb și eu de ce?! Probabil Dumnezeu are vreun plan măreț cu mine. Încep să mă îndoiesc că încă mai are… unde-i măreția pe care trebuie să o înfăptuiesc?! Dumnezeu știe. Dar știți ce-i curios?! Deși am fost moartă câteva secunde, nu m-am întors de pe nicio pajiște verde, n-am văzut îngeri, nici Raiul, dar nici Iadul. Pur și simplu am „dormit”. Eram copil, dar n-am avut nicio amintire. Aș fi ținut-o minte, că de visat mereu visez și mereu țin minte visele. Oricum, trecerea aceasta scurtă prin moarte n-a fost cine știe ce, adevărata provocare este viața. Viața ca mă împunge în coaste din toate părțile. E greu să-i supraviețuiești cu demnitate, să o impresionezi și s-o faci de neuitat.

          Am fost născută din pântec fertil și inimă mare și sămânța unei umbre trecătoare, menită să nu impresioneze cu nimic. Sămânța unuia care n-a înțeles; s-a îndepărtat și într-un final, viața l-a răsplătit cu moarte. M-am născut, n-am înțeles de ce. Văd abia acum, alinările pe care pot să le aduc unora, celor care doresc alinarea. S-a întâmplat să mă nasc, nu-mi pare rău, apreciez viața, o iubesc, sunt recunoscătoare pentru ea și mult sunt curioasă unde mă va duce. Voi vedea… vom vedea, împreună.

      Sunt eu și sunt menită să schimb lumea, măcar pe cea care mă înconjoară. Lecția mea este iubirea și iertarea. Cu greu am învățat-o, cu greu am asimilat-o, iar după ce am făcut-o, am decis să o dau mai departe. Sunt făcută să supraviețuiesc celor mai rele condiții, celor mai aprige boli, celor mai neîndurătoare măcinări, sunt construită să fiu optimistă și să încurajez chiar și-atunci când simt că nu mai am putere. Sunt eu… și nu-mi pare rău de nimic. 

Anunțuri

9 gânduri despre „Mă numesc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s