An nou, cuvinte vechi

Au trecut sărbătorile,

Am intrat în an nou,

Înveșmântat în straie de gală.

Am reintrat în normal,

S-au dus toate liniștile,

S-au dus amintirile,

Am strâns podoabele din casă,

Am lăsat bradul să se culce

În ghiveciul lui, dezbrăcat.

I-am luat povara luminilor

De pe ramurile sale verzi.

Îl împodobesc iarna viitoare,

Din nou, căci așa îmi cere inima.

Acum, mă las pradă cotidianului,

Îmi place rutina, îmi plac zilele

Ce-arată toate la fel.

M-am obosit, m-am odihnit,

Am mâncat, am băut,

Am râs, am depănat amintiri,

Acum gata, totul reintră pe făgașul firesc.

Căci sărbătorile mai rău mă obosesc,

Decât mă fac să mă odihnesc.

Nu mai am cozonac,

Acum am intrat în pâine,

Pâinea cea de toate zilele.

Îmi place, e bună, e dulce,

E viață și trai.

De-acum să curgă imprevizibilul,

Să vină frumosul,

Să mă ocolească problemele

Și să curgă articolele.

De azi îmi scriu goliciunea,

Nu mai contează ce gândesc,

Ci ce simt. Și simt, simt golul…

Îl umplu acum cu rânduri alambicate,

Pe care nu le înțeleg nici eu.

Dar ce contează?!

Important este că vin cuvintele,

Se-mbrâncesc pe hârtie,

Se-mpiedică, se opintesc,

Până ce se-așează frumos,

Cum îmi place mie.

A venit anul nou,

Dar m-a lăsat cu aceleași cuvinte

Și rânduri vechi,

Încunutate de stări și mai vechi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s