Lovituri în pereții inimii…

Zdrang, zdrang, zdrang,

Bușituri peste bușituri,

Lovituri în pereții sufletului.

Atâta hărmălaie și gălăgie,

Mă înnebuneau de-a binelea.

Aș fi vrut liniște,

Multă liniște,

O liniște înmormântală.

Dar nu se putea,

Nu în sufletul meu.

Era agitat și mult prea neliniștit.

I-aș fi dat un sedativ să adoarmă,

Dar mi-era frică că va adormi

Pentru totdeauna, de-a binelea.

Așa că nu-mi rămânea decât s-aștept

Și să sper că se va așterne șoapta.

Dar ce credeți că funcționa așteptarea?!

Deloc, agitația contina să mă înnece.

Simțeam ceva asemănător cu atacul de panică,

Nu aveam la îndemână o pungă de hârtie

Ca să pot respira în ea.

Nici nu știam dacă funcționa procedeul,

Așa că am ieșit la aer rece, afară.

Copacii se încruntau la mine,

Iarba mă înțepa în tălpi,

Soarele îmi îngheța pielea,

Iar cerul își arunca peste mine,

Stropii reci de ploaie,

Parcă în dușmănie acerbă.

Dar îmi făcea bine natura,

Tăișul ei rece mă readucea în simțiri.

Încet, încet, loviturile din pereții inimii

Se domoliră, puteam și să respir mai bine.

Frica părea să se risipească,

Spaima de moarte la fel.

Trăgeam aer în plămâni cu o poftă nebună

Și mă gândeam… Ce bine că trăiesc,

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat.

Și parcă totul în jurul meu se îmblânzi dintr-o dată,

                                                                   Copacii începeau să-mi zâmbească…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s