Întrebări inutile…

Crezi că am uitat?!

Nu uit niciodată, nici clipele frumoase, nici pe cele dureroase!

 

Crezi că te-am iertat?!

Iert, te mai iert. Uneori iert la infinit. Și chiar dacă aleg să plec, cândva, undeva, tot te iert. Dar asta nu înseamnă că revin mereu, acolo, lângă tine. Căci nu te pot lăsa la infinit, să comiți aceleași și-aceleași greșeli. Dacă tu nu te schimbi, ei bine, eu mă schimb. Și dacă ai de gând să fii același, chiar te rog. Dar nu lângă mine.

 

Crezi că nu mă doare?!

Ba mă doare, și despărțirea și distanța și neputința. Dar ce să fac?! Mai bine să suferim amândoi, nu pot suferi numai eu de fiecare dată. Am încredere că poate te vei învăța minte. Și poate că așa, următoarea femeie bună, vei știi să să o apreciezi. Dacă nu vei putea… înseamnă că sacrificiul meu a fost în zadar. Iar tu meriți așternuturile murdare în care dormi de-atâta amar de vreme.

 

Crezi că nu mi-e dor?!

Ba mi-e dor, și de tine și de noi. Dar ce să fac?! Unde să vin? De ce să mă întorc și mai ales la cine? La tine?! Crezi că meriți?! Crezi că va fi altfel?! Da va fi altfel, o altă împăcare dulce, care va dura trei zile, ca orice minune. Și-apoi vor urma alte clipe dureroase, poate și mai intense. Mi-e dor, dar nu mă las ghidată de dor. Mai bine îmi jupoi pielea decât s-o mai las pradă atingerii tale.

 

Crezi că n-aș vrea?!

Ba aș vrea, dar pentru ce? Și pentru cine?! Pentru tine, nu meriți, are cine să-ți încălzească patul și inima. Pentru mine?! Hai lasă că n-a murit nimeni din dragoste. Și n-o să mor nici eu de dor. Rezist cu stoicism. Mai bine așa, o viață de singurătate, decât lângă tine, și de fapt mai singură ca niciodată. Nu-ți pot purta de grijă la nesfârșit. Nu merge așa. Gelozia și egoismul meu sunt întemeiate.

 

Crezi că mi-e bine?!

Nu-mi este! Sau încerc să mă mint că-mi este. Dar mă țin tare, mă autosugestionez: mi-e bine, mi-e bine, mi-e bine. Și deja încep să cred că mi-e bine. Îți spun adio, nu mai răspund întrebărilor inutile. Mi-a fost de-ajuns. Am dat destul frâu liber inimii. Acum e timpul să mă întorc în viața mea, cea dinainte de tine. Cea fără tine, dar liniștită… 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s