Gânduri stacojii

Mi-aș limpezi gândurile

Într-un pahar cu apă neîncepută,

Poate așa vor îndrăzni

Să mai înflorească și ele

Din când în când, nu mai mult.

Poate așa vor da roade

Și vor naște ceva frumos,

Și bun și limpede.

Aș pune peste ele și un pic de miere,

Poate așa se vor îndulci,

Poate așa se vor descreți.

Și voi putea să rup din ele,

Acele frânturi înnegrite de vreme

Și poate de prea multă durere.

Aș separa din pahar

Gândurile cu o sită măruntă.

Le-aș păstra pe cele bune

Și le-aș azvârli pe cele rele.

Cele bune le-aș lăsa puțin

La dospit în pahar,

Apoi aș turna peste ele lapte dulce,

De mamă bună și duioasă.

Mi le-aș amesteca cu o linguriță,

Din argint neruginită,

Poate așa se vor lumina și ele,

Cândva, măcar puțin, de tot.

Apoi aș bea gândurile,

Cu tot cu lapte…

Și-n loc să mi se ducă în stomac,

Ele să mi se urce la cap.

Să facă din mine cea mai înțeleaptă

Și mai ingenioasă dintre femei.

Of, ce bine-ar fi fost să am un pahar de gânduri,

Să mă joc cu ele pe masă,

Să le învârt pe toate părțile,

Și să fac din ele…

Ca dintr-un puzzle multicolor,

Un castel falnic al creației.

Castelul să fie o carte,

Nemaiîntâlnită și nemaicitită.

Iar pe coperțile ei să stea așternut titlul:

„Gânduri de-o șchioapă, dintr-un suflet rătăcit…”

Ce păcat că nu am un pahar cu picior înalt

Și nici gânduri stacojii de amestecat…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s