Dumnezeu să-i odihnească…

     aurelia-350x278Săptămâna aceasta m-au încercat tot soiul de sentimente de revoltă, de nepăsare, de tristețe și de dezgust față de stat și de sistemul care se află la frâiele lui. Accidentul aviatic. Știm cu toții, 2 oameni morți și 5 salvați. Au decedat Adrian Iovan, 55 de ani – pilot și Aura Ion, 23 de ANI – medic rezident și avansată post mortem la gradul de locotenent. În zadar, oameni buni, în zadar. Nu spun, mi-a părut rău și pentru Adrian Iovan, dar pentru tânără mi s-a rupt sufletul. O fată atât de frumoasă, de deșteaptă, de ambițioasă și de bună, implicată în campanii umanitare. Avea tot viitorul înainte. Promitea mult. Putea deveni un medic de excepție. Păcat. Dumnezeu s-o odihnească. Dumnezeu să-l odihnească și pe Adrian Iovan.

       Ideea este următoarea: trei oameni simpli, trei moți, trei oameni fără pregătire, au reușit să-i găsească și să-i salveze pe cei cinci. Cinste lor, îi aplaud și mă înclin în fața lor.

4585-305537-iovan_76fcb3e87cPe când statul și instituțiile autorizate și pregătite în acțiuni de salvare NU AU FĂCUT NIMIC!!! Nimic, nimic. Mă simt revoltată, sunt mâniată și plină, plină de dezgust. Cum se poate așa ceva?! Cum se poate ca statul să nu miște un deget în salvarea unor oameni care erau ÎN VIAȚĂ după prăbușire?! Nu-mi explic. Dacă eu aș fi avut tatăl sau sora în acel avion, aș fi înnebunit. Cum să îmi îngrop sora de 23 de ani?! Când ea ar fi trebuit să facă nuntă, să devină medic, să ajute lume și poate să salveze lumea! Ar fi trebuit ca Aura să fi apucat să iubească, să cunoască iubirea, să poarte o sarcină și să dea naștere unui copil. Nu să moară. Nu să moară în zadar. Nu să moară înainte de vreme. Nu era timpul să moară și totuși a făcut-o din cauza neglijenței oamenilor de la putere. A murit de frig oameni buni, vă dați seama ce chin a îndurat?! Să mori sângerând, în dureri și îndurând frigul?! Nu vreau să-mi imaginez ce este în sufletul părinților ei, în sufletul fraților ei și în sufletul prietenilor ei. Un sentiment crunt, inimaginabil. Nu doresc și nu ar trebui să aibă nimeni parte de o asemenea supărare și o așa mare durere în viață.

          Știți care e chestia?! De la un timp aveam impresia că țara asta a început să se schimbe, că oamenii de la putere au început să fie oameni, că se mai gândesc și la binele nostru, al oamenilor de rând. Dar nu este așa. Ei nu-și văd decât interesul propriu. Am avut nevoie de ajutorul statului, în trecut, de zeci de ori, dar niciodată nu m-au ajutat. Eram la un pas de paralizie, mă luptam cu dureri crunte, am cerut șansa la o operație gratuită… statul nu m-a ajutat. Noroc cu medicii care mi-au dat o șansa la viață.

        Mi-a plăcut implicarea poporului în legătură cu Roșia Montană și cu Pungești. Am simțit că poporul are puterea să schimbe ceva. Și chiar are această putere. Trebuie să fim uniți, să ne revoltăm împotriva celor care ne conduc prost și nu fac nimic pentru noi. Poate că dacă vom deveni o singură voce, poate vom avea șansa să schimbăm România asta care pare a fi în declin… Nu se mai poate trăi așa, nu ne mai putem lăsa batjocoriți și ignorați…

         Avem nvoie de-o Românie unită, curată, dreaptă și implicată!

         Dumnezeu să-i odinească pe Adrian și pe Aurelia. Iar cei salvați, să le vindece Dumnezeu rănile fizice și sufletești!

6 thoughts on “Dumnezeu să-i odihnească…

  1. Astazi cand am vazut la stiri ca au anuntat cauza decesului Aurei – inghetul, am zis ca innebunesc. Deci nu mai pot de nervi, mi-e sila de acesti oameni idioti!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s