Guest-post – Intrebari despre demnitate

Astăzi încep seria guest-posturilor cu cel mai minunat blogger, Emil Călinescu. Despre el, știți cu toții cu ce se ocupă și cine este: doctorand, student, blogger și cinefil înrăit. Un om vesel, sufletist (din câte am înțeles de la alții :D) curajos, oricând gata să spună ce are în „gușă” chiar dacă adevărul lui doare de cele mai multe ori. Până la acest guest-post, aveam și n-aveam o părere despre el. Dar acum, trebuie să mărturisesc că m-a surprins plăcut. M-am regăsit în întrebările lui, dar mai ales în răspunsurile lui. De aceea vă invit și pe voi să-i citiți minunatul articol și eventual să faceți un exercițiu de gândire și de autoevaluare, pentru ca mai apoi să răspundeți și voi acestor întrebări. Sunt sigură că o să vă placă. Viziunea lui consider că este justă.

1465378_689899014355296_572316769_n

„Pana sa adresez cateva intrebari despre demnitate, trebuie sa va spun povestea acestui articol. Alina postase pe facebook faptul ca doreste sa gazduiasca niscaiva guest-posturi. Cum io-s mare fan al acestui tip de articol am zis ca e musai sa particip. Am rugat-o, ulterior, sa-mi dea cateva teme de articol. A pomenit, printre altele, si demnitatea. Am rugat-o sa mai spuna cateva posibile teme, insa eu eram decis, in proportie de 90%, sa scriu despre demnitate.

Despre demnitate prefer sa intreb. Am cateva intrebari despre demnitate la care voi da raspunsurile MELE personale. Nu sunt detinatorul adevarului absolut, nu sunt filosoful numarul 1 al tarii (domnu’ Liiceanu, stati linistit), spun doar opinia mea cu privire la aceste problem. Asadar:

  1. Ce este mai demn: sa ai un sef care te jigneste si umileste, dar sa ai bani multi in buzunar, sau sa fii propriul tau sef, cu bani mai putini in buzunar (poate chiar deloc)?
  2. Ce este mai demn in blogosfera: sa scrii despre tot felul de nimicuri, eventual chestii rusinoase, pentru bani, din asta castigandu-ti existenta, sau sa fii in situatia de la punctul anterior, cu un sef care te trateaza ca pe sclav, dar cu un blog imaculat si virgin-advertorial?
  3. Cum este mai demn: sa scrii despre toate lucrurile din lumea asta, pe bani, dar sa ai bani in buzunar, sau sa te lauzi cu demnitatea ta cersind bani in stanga si-n dreapta, neavand bani nici macar d-o inghetata de 1 leu de la MC?
  4. Cum este mai demn: sa ai un servici al tau, stabil si binisor platit, in care esti un nimeni, eventual la un call-center unde desi vorbesti zilnic cu zeci de oameni, nimeni te va tine minte, sau sa fii blogger, mai prost platit, insa esti cunoscut dupa numele tau, dupa blog si dupa opiniile pe care le-ai avut ori le ai.

Nu stiu, efectiv, cum este mai demn. Eu va pot spune doar cum am ales eu: am ales o cariera solo (“freelancer”), am ales sa imi fiu propriul sef. Am ales sa scriu advertoriale despre aproape orice, cu riscurile de rigoare. Am ales sa prefer un ban facut pe un advertorial despre sex-shop decat sa merg in mall, la o vizionare de film, si sa cersesc un leu pentru o inghetata de la MC (din aia de 5 lei nici nu incapea discutie, acea persoana DEMNA manca inghetate de 5 lei doar #PeBaniiAltora, imprumuturi nerambursabile #cumarveni). Am preferat sa fiu blogger, mai prost platit, insa sa se stie cine sunt. Nu sunt un no-name, nu sunt al opt sutelea candidat, sunt Emil Calinescu, bloggerul, care scrie pe Emilcalinescu.EU ca blog principal (paranteza: in afara de acel blog mai am 2 bloguri secundare, emilstudentulminune.wordpress.com si minunat.eu). Am ales bine? Am ales demn? Voi sa-mi spuneti. 🙂

Multumesc, Alina, pentru gazduire. Multumesc cititorilor Alinei pentru atentie. Astept raspunsurile voastre la intrebarile mele si, de ce nu, sa adaugati si alte intrebari despre demnitate. Salutari DEMNE tuturor!”

Mulțumesc mult, Emil Călinescu!

P.S. Din guest-post lipsesc diacriticile, nu le-am pus eu pentru că nu vreau să-i știrbesc stilul.

L-am lăsat așa cum este, autentic!

10 thoughts on “Guest-post – Intrebari despre demnitate

  1. interesant…
    a munci si chiar a scrie pe bani nu e rusinos..
    e mult mai demn sa iti castigi bani din propria munca… si da… pana la urma de ce sa nu castigi bani pe care sa ii consumi dupa propriul plac? succes!

  2. Salut, Alina si Emil!

    Incerc sa fiu pe cat de concis posibil. Ce faci tu aici, Emil, este sa generalizezi, o greseala pe care m-as astepta sa o vad la oricine altcineva, dar nu la un sociolog doctorand. Nu toti sefii jignesc si umilesc, nu toti te trec cu privirea cand vine vorba de o promotie si nu toti te calaresc la greu pe un salariu mizer. Toate astea sunt doar scuze pentru a nu iti asuma responsabilitatile unei persoane adulte si, Emil, daca nu ma insel, te apropii de 30 de ani. Nu vrei sa te trezesti la ora 7 pentru a ajunge la 8 la serviciu, nu esti un bun executant, nu vrei sa nu-ti fie permis sa faci absolut orice vrei tu, indiferent cat de bine ai fi platit, tu nu esti genul care sa fie subordonat, dar cu siguranta nici nu esti vreun lider. Ai ales sa fii propriul tau sef pentru ca nu vrei o familie prea curand, pentru ca nu vrei sa te muti in propria-ti locuinta si nu vrei sa te gospodaresti singur. Pentru ca pentru (scuzati repetitia) a face toate acestea ai nevoie de un salariu mai consistent, iar ca blogger trebuie sa fii un Alexandru Negrea sau un Manafu pentru a reusi acest lucru. Iar asta te face implicit un no-name ceea ce tu consideri ca nu esti. Esti un name pentru un scurt segment din blogging si pentru cateva rude si prieteni apropiati. In rest…nu ai realizat nimic.
    Este licentiat in 2 (doua) domenii, Emil, si nu profesezi in niciunul. Ironic poate, Emil, pana la sfarsitul acestei veri, voi fi si eu licentiat tot in 2 (doua) domenii, identice cu ale tale minus doctoratul in sociologie. Doar ca dupa 2 ani in Achizitii Publice, care n-au avut nimic de-a face cu Sociologia, dar pe care le-am stapanit aproape in totalitate, am fost considerat destul de muncitor pentru a trece la Contencios Juridic si a formula apararile institutiei in care lucrez, fara posibilitatea de a reprezenta inca in instanta, inainte de a termina facultatea de Drept. Iar sefa mea are 33 de ani si este sefa peste tot departamentul si nu freaca usturoiul pe niciunul dintre angajati cu varstele cuprinse intre 26 de ani si 58 de ani. Ea a realizat ceva, un pic, imi place sa cred, am realizat si eu. Tu? Ei bine, raspunsul meu la intrebarea ta este ca nu ai ales nimic demn. Ai ales ce-i mai comod.
    Fara suparare si fara a ma considera tendentios, va multumesc amandurora pentru oportunitatea de a-mi exprima opinia aici. Weekend placut!

    • Multumim, Vlad. Pe de o parte ai si tu dreptate, dar fiecare dintre noi avem motivele noastre pentru care actionam intr-un anumit fel. Tu poate esti mai curajos si mai matur decat multi altii dintre noi. 🙂
      Iti multumesc si eu ca ai trecut pe aici. 🙂

  3. @Anca: multumesc pentru feed-back.

    @Vlad Olteanu: multumesc si tie pentru feed-back. Avem opinii contradictorii, pe a mea am spus-o in articol, pe a ta ai spus-o in comentariu. Fiecare pe drumul lui zic 🙂

    @Alina: multumesc inca o data pentru gazduire 🙂

    Salutari TUTUROR!

  4. UIMITOR. L-ai lasat tocmai pe Emil sa sparga gheata guest post-urilor! :)) Ma amuza chestia asta fiindca si-asa voi va „iubiti” maxim. :))

    Ca sa fiu in ton cu articolul, pot sa spun ca sunt de acord cu Emil INSA nu as scrie orice fel de advertoriale. Despre vibratoare, sex shop-uri…sau…alte chestii de genul asta, nu as scrie niciodata. Nu ca as fi rusinoasa, ci ca…nu m-as preta la asa ceva. Nu e stilul meu si pentru ca am orgoliul meu si…chiar… Nu, nu as scrie asa ceva. Dar vorba ta, Alina…fiecare are motivul lui pentru care decide sa scrie si despre asemenea subiecte. Cine doreste, scrie. Nu judec pe nimeni (decat la prima vedere – cand te-am vazut ca scrii si despre videochat si alte chestii…mi-a displacut TOTAL dar am incercat sa te inteleg). Ideea e ca nu as face chiar atat de multe pentru bani. HELL NO.

    In rest, interesant articolul. Felicitari Minunatuleeee! SI felicitari Alina pentru idee. Te-as invita sa imi scrii si mie dar nu am indraznit pana acum sa iti pun intrebarea, fiindca stiu ca esti super ocupata. Dar cand vei avea timp si chef, te astept cu drag! 😀

  5. Pingback: Presa in blugi » Izabela Papazicu: Si aromanii sunt tot…ROMANI! FOTO si VIDEO

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s