Infernul alb

A venit iarna,

Pe mine s-așterne zăpada…

Multă, mult prea multă.

N-o plac, e rece și umedă,

Atât de tăcută,

Atât de ascunsă,

Încât îmi sperie sufletul

Cu liniștea ei deocheată.

Albul pentru mine înseamnă doliu,

Căci omătul ne fură în fiecare minut,

Puțin câte puțin…

Ne smulge căldura din trupuri,

Ne fură cheful, bucuria,

Voința cea de toate zilele.

Pe unii îi blochează între drumuri,

Pe alții îi îngheață de vii,

Îi omoară pe nesimțite…

Îi adoarme cu somnul de veci.

Pe alții îi înfometează,

Pe unii numai îi întristează.

Până și morții sunt ținuți ascunși,

Ascunși la căldură,

Sub protecția celor ce i-au iubit.

Cine să-i îngroape?!

Unde să-i îngroape?!

Sub mormanele imense de zăpadă?!

Ar fi nefiresc… inuman…

Împotriva credințelor…

De ce și-o plânge Dumnezu,

Atât de aspru și atât de mult,

Dezamăgirile față de oameni,

În fiecare iarnă, prin fiecare fulg?

Zăpada-i bună și frumoasă,

Dar doar atunci când ne-nvelește

Cu moderație și blândețe…

Dar așa… așa e cruntă,

Așa e aspră, așa răcește,

Așa îngheță, așa omoară…

Oameni și animale.

Câți n-or îndura acuma frigul?!

Câți n-or fi blocați?!

Și câți n-or fi înfometați?!

Câți n-or plânge de mila altora?!

Și oare câți nu s-or ruga la Dumnezeu,

Să oprească infernul alb,

Să se oprească din plângerile Sale

Mult prea înghețate.

Ai milă Doamne…

Nu ne îngropa de vii…

Sub plapuma tare de gheță…

Ai milă… ne doare…

Anunțuri

2 gânduri despre „Infernul alb

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s