Nu mă tenta…

           Mă întreb acum… cu gândul la tine… oare cine te iubește? Cine-ți duce dorul? Ce inimă frântă încă suspină în urma ta? Ești unul dintre cei frumoși, unul dintre cei care culeg inimi la discreție, unul care fură sărutări fără să fie pălmuit, unul care iubește fără să iubească măcar puțin. Ești unul dintre cei mai enigmatici și mai intriganți bărbați. Cu mine vorbești, discuți, ești chiar amabil, mai îmi faci și confidențe, uneori… dar eu nu sunt una dintre ele. Și cu gândul la zâmbetul și amabilitățile tale, mă întreb cine duce dorul vorbelor tale? Cine încă plânge în tăcere din cauza dorului șoaptelor tale? Sigur există o femeie care așteaptă un sms de la tine, o alta care-și verifică des mail-ul, o alta care se asigură că nu stai pe messanger pe invisible, o alta care-ți vede și revede fotografiile la nesfârșit și care se hrănește cu amintirea chipului tău. Sigur există și o femeie care-ți citește zilnic blogul, căutând un semn despre ea. Căutând un mic semn de regret, căutând detalii că ți-e dor de ea, căutând rânduri de-amor care o descriu pe ea. Dar oricât ar căuta și verifica ele… prezentul tău nu le include pe niciuna dintre ele.

          Probabil c-aș putea să-mi pierd și eu rațiunea, proabil că da, ești genul irezistibil… dar tocmai aceste gânduri mă țin la distanță. Frângi inimi și-o să mai frângi o mulțime până-ți vei găsi sufletul pereche. Și hai, recunoaște că-ți place la nebunie să trăiești așa, între cunoaștere și plăcere, între încercare și desfrâu. Nu, nu sunt eu sufletul tău geamăn… n-am cum să fiu. Sunt prea sceptică în ceea ce te privește. Țin paranoia la braț și gelozia lângă ureche. Oricât m-aș strădui, nu le pot dezlipi de mine. Și oricât aș vrea să am încredere, nu pot, miros infidelitatea de la distanță. Nu-s lupoaică… sunt doar trecută prin viață. Printr-o viață amară, plină de inși ca tine.

         Nici dacă aș vrea nu te-aș putea crede și mai ales, nu mi-aș da voie s-o fac. Deși… tare mult mi-ar plăcea… Mă gândesc la ele și mă văd pe mine în trecut, din cauza altor „frumoși”, așa ca tine. Și parcă nu mai sunt aceeași, parcă m-am deșteptat… deși, ca să fiu sinceră, ochii tăi negrii și pielea ta maslinie, mult mă invită să le cad pradă. Dar nu, gurița-ți dulce ca o cireașă, nu o voi gusta, nu voi îndrăzni și nu mă voi lăsa. Poate că azi, gura ta mă va săruta… dar mâine mă va alunga… și nu pot și nu vreau. Ar fi bine să nu mă tentezi, ar fi bine să nu încerci, ar fi bine… oh, ce bine ar mai fi să simt dulceața buzelor tale și să mă scald în întunecimea ochilor tăi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s