Poarta către visare…

Lăsând la o parte muzica,

Cel mai mult iubesc literatura.

Nimic nu mă bucură mai tare,

Decât o carte bună,

Pe care să o citesc,

La lumina unei lumânări,

Cu o cană de ceai lângă mine.

Un ceai din flori de tei,

Sau poate din codițe de cireșe.

Oh, ce bunătatea…

Și astfel să intru în lumea fascinantă a cărților,

Să mă las vrăjită,

Să mă las iubită,

Să trăiesc cele mai aprige aventuri,

Să pot să fiu rea,

Sau să fiu bună,

Făcută numai din lapte și miere.

Zăpada de-afară îmi schilodește voința,

Aș sta numai în pat,

Aș lenevi și aș citi,

Evadând într-o lume mai călduroasă.

Fugind într-un loc unde primăvara

Este un an întreg,

Unde oamenii sunt toți veseli și zâmbitori,

Unde părinții sunt ocrotitori

Și copii sunt toți iubitori.

Zilele astea n-am chef,

Nu vreau, nu pot și nu funcționez.

De ce?!

Nici eu nu știu.

Vremea este de vină, cred.

Nu-mi place zăpada,

Nu-mi place frigul,

Noroc că în casa mea este foarte cald.

Că altfel… aș fi înnebunit.

Noroc că mă pot refugia în lumea cărților,

În lumea viselor,

În lumea frumosului…

Iar patul îmi este portal…

Poarta către visare…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s