Puțină frumusețe naturală…

       Frumusețea se găseșe în sticluțe mici, în doze mici, în doze discrete. Frumusețea nu ține neapărat de exterior, ci de modul în care simți la interior. Nu în zadar se spune… frumusețea vine din suflet… așa și este. Când te simți bine în propria piele, când iubești, pe tine și pe ceilalți, când îți porți trupul cu demnitate și mândrie, atunci da, ești un norocos, te poți numi frumos!        

       Frumusețea înseamnă în primul rând naturalețe. Naturalețe în gesturi, în fire, în gândire și-n comportament. Dar totodată frumoasă este naturalețea fizică. Cu cât te împopoțonezi mai mult, cu-atât te vei urâți mai mult și vei ajunge într-un punct în care vei arăta chiar caraghios. Ador femeile naturale, cu pielea albă sau oacheșe de la Dumnezeu, îmi plac atât de mult pistruii, ador părul blond sau roșcat natural. Îmi plac ochii negrii, căprui ca cireșele, verzi ca apa cristalină sau albaștrii-cenușii ca cerul înnorat. Ador fetele îmbrăcate în rochițe în culori pastelate, din mătase sau pânză topită. Îmi plac sânii naturali, perfect rotunzi ca merele, țuguiați ca perele, sau obraznici ca piersicile. Ador până și ridurile fine sau micii colăcei. Nimic nu oferă mai multă personalitate omului, decât un năsuc mai cârn sau poate puțin în vânt. Frumusețea a fost interpretată și reinterpretată de mii de orii, în mii de ani, cu toate acestea, naturalețea și eleganța au fost dintotdeauna ingredientele principale ale frumuseții.

        Atât de tare m-am săturat de fetele operate și reoperate estetic, încât nu mai reușesc să văd nimic frumos la ele. Consider că-și strică natura, trupul, și-și mutilează nu doar corpul, ci și starea emoțională și psihică. De ce își fac atâtea operații, când fiecare floare are umbra ei, când fiecare sac își are petecul, când fiecare om are sufletul lui pereche?! Oare un om pentru toată viața nu este de ajuns?! Este nevoie oare de o lista lungă de oameni inainte de a-ți găsi jumătatea?! Numai așa simte o femeie că trăiește?! Greșit!!! Total greșit, nimic nu-i mai de preț ca fecioria și cumințenia trupului, nimic nu-i mai frumos ca inocența. O dată ce ți-ai pierdut inocența, o dată ce-ai ajuns să crezi că împlinirea sexuală umple sufletul, este clar că ai pornit pe făgașul greșit și te-ai îndepărtat de la adevărata frumusețe!!

         Vreau să văd mai des oameni frumoși în adevăratul sens al cuvântului. Vreau să văd naturalețe, frumusețe, inocență… delicatețe… oare ma există așa ceva?!

Da, sunt de modă veche, și ce?!