Și-a omorât tatăl…

        Ați văzut știrea de aseară cu femeia care și-a îmbălsămat tatăl pe viu?! 😦  

Ce știre!!! Bărbatul în vârstă de 58 de ani suferea de cancer de mult timp și a murit. Sau așa a crezut fiică-sa. Ei bine, omul încă nu era mort. A sunat medicul de familie, l-a rugat să vină și acela n-a vrut să se deplaseze, să facă constatarea de deces și să emită certificatul de deces. Și împreună cu vecinii, i-au luat pulsul, l-au strigat, l-au mișcat și nimic, nu dădea niciun semn de viață. Bărbatul era ca și mort. Și ce credeți că a făcut?! La nici o oră și jumătate s-au apucat să-l îmbălsămeze. Cum?! Cel mai frecvent procedeu, metodă populară de altfel, este să-i toarne omului decedat, pe gât, spirt amestecat cu conservant. Da, știu, crunt. Dar nu-i nici prima și probabil nici ultima care va face acest procedeu.

      Au făcut procesul de îmbălsămare, i-au pus bine ha și un cocoloș de vată în gură și-au sunat salvarea, poliția, nici eu nu știu exact, și-au anunțat că i-a murit tatăl femeii.

Bineînțeles că au luat defunctul și i-au făcut autopsie. Când colo, omul nu fusese mort în momentul îmbălsămării. Acesta cică a murit sufocat, găsindu-i urme de spirt în plămâni. Acum femeia este cercetata de parchet și acuzată de ucidere din culpă. Urmează să se stabilească dacă va merge la pușcărie sau nu. Cică ar putea primi până la 5 ani de închisoare.

        Și-acum părerea mea: Mie mi se pare o mare nerozie ca acea femeie să fie găsită vinovată și încarcerată. Adevărat, poate că omul nu era mort. Nu era ÎNCĂ mort. Probabil era inconștient. Dar cine ar mai fi putut să-l salveze dacă oricum fusese în ultima fază a cancerului?! Cât timp i-ar mai fi dat cineva?! Câteva ore? O zi?! Două zile?! Problema este ignoranța oamenilor. Femeia locuia într-un sat, o femeie amărâtă, slabă de îngeri. Când i s-a luat interviu a spus:

–          L-am îmbălsămat, se albise la față, i se învinețise buzele și degetele. La noi așa este obiceiul, să îmbălsămăm noi omul.

          Deci la o adică, nu femeia este vinovată, ci obiceiurile implementate de zeci sau poate sute de ani. Pe bune acum, ignoranța este mare… cum să învinovățești femeia când până la urmă… n-a vrut, nu și-a imaginat că încă putea fi viu?! Eu sper ca mărturiile vecinilor să o scape de condamnare. Sper ca judecătorul să fie îngăduitor, destul că va trăi toată viața cu gândul și-a omorât tatăl. Ce și-o înnebuni ea, pe viitor, preotul cu căința și cu propria învinovățire…

            Dumnezeu să-l odihnească pe bărbat. 😦  

Anunțuri

4 gânduri despre „Și-a omorât tatăl…

  1. Alina, să-mi fie cu iertare dacă privin lucrurile diferit, dar eu o consider vinovată. De ce? Pentru că putea să aibă răbdare şi să aştepte constatarea. Venea poliţia, salvare, oameni care puteau da verdictul. Dacă un om este inconştient ne apucăm să îl îmbălsămăm? Sunt oameni care au cancer şi care încă trăiesc.

      • Cui nu ii e mila? Mie imi e mila si de omul care a murit ca i s-a vãrât spirt pe gât. Probabil nu va fi condamnată.

      • Probabil ca el nici nu a simtit. Cred ca era inconstient, altfel ar fi dat macar un semn, cat de mic.
        Ideea este ca sufletul se desprinde de trup treptat, de aceea nu este bine sa miscam sau sa facem ceva omului decedat, pentru ca el inca nu-i mort. Inima, plamanii, creierul, se opresc treptat din functiile lor.
        Fereasca Dumnezeu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s