Fără prea multe sentimente…

         Am răsucit dragostea pe toate părțile, am luat-o de la 1 la 1000. Am răsucit-o în scris, bineînțeles, dar niciodată n-am ajuns la capătul ei. Oare care o fi sfârșitul ei?! Despărțirea?! Moartea?! Uitarea?! Dorul?! Habar n-am… încă nu-mi sunt cunoscute toate fețele ei. Am văzut-o numai în forme limitate, forme slabe, fantomatice, albite la față, cu miez putred. Niciodată n-am văzut-o și n-am gustat-o în toată splendoarea ei. Nu i-am simțit dulceața și nici gingășia pe deplin.

          Îmi poate spune și mie cineva ce gust are dragostea pe deplin împlinită?! Fără neajunsuri, fără diferențe, fără temeri, fără piedici, fără înșelări, fără furtișaguri și fără tertipuri?! A reușit cineva să o vadă la fața în toată deplinătatea ei, din față, de-aproape?! I-a simțit cineva respirația?! A sărutat cineva dragostea?! A încercat cineva s-o sugrume de-atâta iubire copleșitoare?!

         Eu cred că dacă aș reuși vreodată să prind dragostea desăvârșită de mână, aș răpi-o! Da, aș lua-o și-aș ascunde-o la subsolul casei mele. Într-un loc mirific, amenajat pentru ea, dar închisă. Închisă ca să nu poată fugi, ca să nu poată să se risipească, să nu poată să respire aer curat și să-și dorească într-o zi, să simtă și altceva în afară de prezența mea. O imagine macabră nu-i așa?! Dar de fapt nu este decât o măsură de siguranță pentru mine. 

          Dar dacă dragostea va veni vreodată sub chipul unui bărbat frumos, nu știu ce o să mai fac. Pentru că pe el nu-l pot ține captiv. Ar trebui să-i las libertatea, dar oare el mi-ar oferi mie siguranța?! Siguranța zilei de mâine, siguranța că viitorul va fi pentru amândoi, noi doi, ținându-ne de mână. Probabil că cel mai sigur, l-aș seduce și l-aș vrăji să plecăm într-un loc pustiu, acolo unde niciun alt chip nu mi-ar putea pune în pericol iubirea. Dar credeți că ar accepta?! Ar renunța la tot numai pentru mine?! Nu cred… în fine.

          Nu-i așa că vă par nesigură?! Nu-i așa că par ușor sau poate mult prea obsedată?! Probabil că și sunt. Încă nu mi-am învățat lecția, nici eu nu știu să iubesc curat, așa cum nici cei pe care i-am iubit nu au știut să mă iubească curat. Și nu… n-am cunoscut iubirea fără controverse, fără greșeli, fără ascunzișuri, fără îndoieli. M-am lăsat sedusă și dusă numai de mâini la fel de nesincere ca și ale mele. M-am lăsat furată și-am furat. M-am furat pe mine, l-am furat pe el, mi-am furat propria șansă la iubirea deplină.

          Dar gata cu dragostea cu o mie de fețe, viața e frumoasă, pe cuvânt, chiar și fără prea multe sentimente. 🙂  

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s