Suflet chinuit…

Dulce… dulce ca miere.

Amar… amară ca fierea.

E dragostea dintre doi oameni,

Ba dulce și bună,

Ba amară și înlăcrimată.

Nu-mi place iubirea,

N-a reușit niciodată să mă surprindă,

N-a reușit să mă facă fericită.

Familia… da, pe ei îi iubesc…

Dar nu vreau să mă îndrăgostesc,

Nu-mi place. Nu are rost,

Și nici nu văd acest fapt sufocant.

Probabil că eu nu sunt născută pentru iubire…

Probabil că nu s-a născut omul

Potrivit pentru mine.

Probabil că nu am un suflet pereche…

L-am înghițit pe tot la naștere.

L-am devorat încă dinainte de a-l lăsa să mă iubească.

Am știut că nu va știi să-mi facă numai bine,

Am știut că nu mă va iubi așa cum merit,

Am știut că nu îmi va îndeplini așteptările.

Și nu, nu mă certa, viață.

Crede-mă, nu merit acest lucru.

Am așteptat iubirea,

Am căutat-o, am rugat-o

Și uneori chiar am și cumpărat-o.

Dar ce crezi că a stăruit la mine?!

Deloc! Ea și-a făcut de cap cu mine,

Apoi a plecat de unde-a venit

Și nu s-a mai întors… niciodată.

Știi, mult mai mult mă încălzește prietenia,

Este la fel de frumoasă ca primăvara.

Nu mă face să sufăr,

Nu mă părăsește,

Nu mă minte

Și nici nu mă dezamăgește.

Sunt înconjurată de oameni calzi,

Ei țin locul unei iubiri de-o viață,

Ei îmi dau dragostea de care am nevoie.

Decât un suflet chinuit…

Mai bine singură, dar cu mulți prieteni.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s