La aerisit…

Nu mai încerca să mă duci de nas…

Eu nu mai sunt cea de ieri,

Nu mai cred în nimeni,

Nu mai cred nici în mine.

Sunt atât de labilă,

Încât nimeni nu mă mai poate convinge,

De nimic.

Sunt pierdută…

Înnot contra vântului,

Doar de plăcere.

Inima a plecat în vacanță,

Creierul mi l-am pus pe pereți,

La uscat, mirosea a mucegai.

Mi-aș fi zburat creierul pe pereți cu un pistol,

Dar nu am avut niciunul la îndemână.

Așa că am așteptat să mi se scurgă din urechi

Și bucățică cu bucățică,

L-am pus în cui, pe pereți, la uscat.

Aștept să se aerisească,

Materia mea cenușie,

Nu este deloc cenușie,

Ci verde.

Trece dintr-o culoare într-alta,

Și-n el zăresc cuvinte,

Imagini, forme, oameni,

Ce scârboșenii!!!

Știți cum sunt fără minte?!

Goală, ca o nălucă,

Nu gândesc, nu simt,

Și mai ales, nu am amintiri.

Ce bine mă simt fără amintiri,

Nicio durere nu mă năpădește,

Nu am traume,

Nu simt dorul,

Umbrele nu îmi dau târcoale,

Conștiința s-a evaporat și ea.

Parcă mi-e mai bine fără creier…

Parcă este mai curat în capul meu,

Parcă este mai liniște în jur,

Parcă mi-e mai bine…

Dar când mi se va usca creierul,

Când se va curăța de toate neroziile trecutului,

Atunci voi ști că sunt din nou pregătită,

Pentru iubire…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s