Văpăi…

Umbre… din umbre ies văpăi,

Flacăra dogoritoare nu arde,

Nu mistuie, nu topește și nu strică.

Este lumină strălucitoare,

Este flacăra înțelepciunii,

Nu oricine o are,

Dar mulți ar dori-o în sânul inimii lor.

Este vreun om care nu-și dorește să fie înțelept?

Să ia cele mai bune decizii?

Să facă cele mai bune alegeri?

Oare îi place cuiva să trăiască în umbră,

În neștiință, în incertitudine?

Nu cred… nu cred, deși se spune

Că fericiți sunt cei săraci cu duhul,

Căci a lor este Împărăția Cerurilor.

Cu toate acestea… bunurile materiale,

Da, n-au valoare… însă înțelepciunea,

Este cea mai de preț comoară.

Înțelepciunea vede adevărul,

Dreptatea, dragostea, sinceritatea,

Loialitatea, prețuirea, frumusețea…

Într-un cuvânt… înțelepciunea simte frumosul

Și adevarata valoare a vieții.

Înțelepciunea mi-ar asigura liniștea inimii,

Pacea sufletului…

Conștiința mi-ar fi liniștită,

Aș dormi fără coșmaruri,

Fără griji, fără temeri…

Să fiu înțeleaptă,

Pe deplin…

Ar fi cea mai mare fericire

Pentru mine.

Nu vreau nimic altceva,

Decât să gândesc corect,

În conformitate cu spiritul

Și principiile mele!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s