Pustiu…

Cum era să uit?

Cum să uit întâia dată,

Acea dată,

Acel sărut,

Acele vise,

Acele speranțe,

Acele bucurii.

Cum să uit?

Cum să uit de tine,

Când tu ești tot acolo,

Tot în inima mea,

Tot imprimat în sufletul meu însingurat.

Cum să uit că am plecat,

Cum să uit că m-am lăsat,

Cum să uit c-am renunțat?

Cum să uit că m-am speriat,

Cum să uit că am fugit,

Cum să uit că am înnebunit?

Aș fi vrut să uit

Că am dat cu piciorul șansei,

Că am lăsat dragostea să treacă

Pe lângă mine, ca și cum n-ar fi fost

Deloc importantă,

Ca și cum mi-e mai bine așa.

Dar n-am reușit niciodată,

Mă întreb deseori dacă voi reuși vreodată.

Mi-a fost rușine să mă întorc,

Să-ți cer iertare,

Să îți mărturisesc temerile mele,

Să-ți povestesc cât m-am speriat,

Și mai ales de ce mi-a fost frică.

Dar n-am avut curaj,

N-am reușit,

Mi-a fost rușine,

Mă repet.

Cum era să vin cu coada între picioare

Și să îți spun că-mi pare rău,

Că am greșit,

Că sunt o proastă

Și că te vreau înapoi?!

Oare aș mai fi rămas aceeași în ochii tăi?

Te-aș fi dezamăgit,

Mai tare și mai mult.

Am preferat să te las să suferi…

Și pe tine,

Și pe mine…

Tu probabil m-ai uitat,

Eu am rămas în același loc,

Pustiu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s