Irosire…

        Dintre tot ceea ce este mai frumos pe-această lume… cel mai mult mă atrag oamenii. Fără ei nu aș fi nimic, fără ei aș cunoaște numai singurătatea și nefericirea. Nu cred că suntem făcuți să trăim singuri, deși se poate… deși sunt mulți care au îmbrățișat și singurătatea deplină. Poate că singurătatea asigură liniștea sufletească, dar liniștea nu-i totuna cu bucuria. Liniștea nu-i totuna cu fericirea.

      Mi se pare o dovadă de egoism să vrei și chiar să locuiești de unul singur. E ca și cum te-ai iubi atât de mult încât vrei să te ții departe de orice om care te-ar putea face să suferi. Până la urmă… când alegi compania oamenilor îți asumi și eventualele tristeți și nefericiri ce pot surveni din cauza acelor oameni. Fiind oameni și nu animale… suntem sortiți greșelilor. Nu suntem perfecțiunea întruchipată, nu facem numai lucruri bune, ci mai și greșim, mai și facem gafe, mai și rănim.

      Până la urmă viața nu e viață fără compania oamenilor. Trăiești, sigur că da, însă nu simți în adevăratul sens al cuvântului. Un om singur este ca un robot. Mănâncă, bea, doarme, își face nevoile, își face treaba… și cam atât. Neiubind, omul se îndepărtează de propria sa natură. Se IROSEȘTE! Acesta este cuvântul perfect, irosire! Te irosești, îți irosești sufletul, îți irosești viața, îți irosești propria ființă. Nu faci altceva decât să îți irosești tinerețea și să te îndrepți cu pași repezi spre bătrânețe.

      Pentru că omul singur este bătrân, trist, schimonosit la față, întunecat la chip. Nezâmbind, își pierde luminozitatea. Lipsit de lumină, își pierde pofta de viață. Singurătatea îmbolnăvește sufletul și mintea. Un exemplu sunt pentru noi sfinții care și-au trăit viața în pustietate. Însă… oare câți dintre noi suntem în stare să ne oferim viața Domnului? Marea noastră majoritate ne înnecăm în singurătate de frică, tocmai ca să fim în siguranță, departe de răutatea oamenilor, dar și de bunătatea lor.

        Oricât ar fi oamenii de răi și oricât de multe răutăți pot face, sunt capabili de mult mai mult bine. Pe lângă supărări, ei aduc mult mai multe bucurii. Nu vă temeți să vă apropiați de oameni, nu vă temeți să iubiți și să fiți iubiți, veți fi surprinși câtă fericire veți primi în viața voastră!

Anunțuri

8 gânduri despre „Irosire…

  1. Pingback: Văzut că suntem oaie multe… Nem tudom! | Radu Ștefan prezintă: Blogu' cu de toate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s