Interzis…

Cândva, cuvântul ce ne definea

Era INTERZIS!

Era plăcut fiind periculos și temător,

Mă simțeam vie…

Sângele îmi clocotea în vene,

Inima-mi bătea cu putere,

Iar fiecare minut petrecut cu tine

Părea foc, pasiune și atracție, nebună!

Și fiecare minut ce ne ținea departe,

Însemna un izvor nesecat de dor.

Da, era frumos să ne aruncăm

Priviri pe furiș și zâmbete reținute,

Sub ochii celor care nu ne lăsau să ne iubim.

Îți mai amintești mângâierile fugitive?

Ne mușcam buzele de teamă,

Dar sentimentul era mai presus de noi.

Era prea frumos…

Ne-au prins…

Ne-au certat…

Ne-au pedepsit…

Ne-au despărțit…

Ne-au învins…

Ne-am lăsat învinși.

N-am îndrăznit să fugim împreună,

Frica ne-a paralizat,

Teama că nu o să ne descurcăm

Ne-a făcut să ne abandonăm,

Să renunțăm să mai luptăm.

Ne-am consolat în brațele altora…

Ne-am lăsat iubiți de alții…

Eu stau acum în patul meu,

Anii au trecut,

Focul s-a stins,

Dar a rămas cenușa,

Dorul de tine

Și dorul acelor vremuri senine…

Tu oare îți mai amintești de mine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s