De la inginer constructor la blogger

Știți ce vroiam eu să mă fac când eram mică?! Mereu spuneam tuturor, în stânga și-n dreapta, că eu când voi fi mare voi fi Inginer Constructor. Da… dacă vă vine să credeți ce-și dorea o fetiță de 12 ani. În loc să mă gândesc la păpuși, dans, haine, pictură sau orice domeniu al artei, eu vroiam să lucrez în domeniul construcțiilor. Probabil vă întrebați de ce. Ei bine, eu am crescut printre oameni harnici, muncitori în domeniul construcțiilor. Tatăl meu era tinichigiu, învelea cu tablă casele și acest lucru mă fascina. Vedeam câți bani se câștigă din acest domeniu și-mi doream și eu la fel de mulți.

El avea propria echipă cu care lucra și lua lucrări importante. A învelit case, școli, biserici, ba chiar și un centru de poliție. Cât era ziua de lungă eu eram printre ei, printre tablă, burlane, solzi, ustensile și piese de utilaje. Îmi plăcea să-i văd cu ce patos muncesc, îmi era drag de ei când le vedeam bucuria pe fețe când își primeau banii. Erau băieți tineri, dornici să muncească și să-și depășească condițiile de trai decente.

slider2

Când am mai crescut, am început să îmi câștig și eu banii de buzunar alături de ei. Făceam solzi împreună cu ei. Niște romburi din tablă care trebuiau îndoite cu un falț, o unealtă specială pentru așa ceva. Era frumos, îmi plăcea, nu mi se părea o muncă foarte grea. Dar anii au trecut, acestă ramură a construcțiilor a început să decadă, iar tablei i-a luat locul țigla și lindabul. Tata a îmbătrânit, echipa s-a destrămat și fiecare a pornit pe un alt drum. Atunci am realizat că nu este o muncă pentru femei și că nu sunt făcută să fiu inginer constructor. Oricum n-aș fi reușit pentru că n-am fost niciodată bună la matematică, fizică și desen. Materii super importante la Facultatea de Construcții. Eram plop și plopu-n aer. Și decât să fac ceva, doar așa, de mântuială, am decis să mă „reprofilez” și eu. Și uite așa de la visul de a ajunge inginer, am ajuns la visul de a fi psiholog. În acte sunt, dar încă nu profesez. Până la urmă sunt blogger, cu normă întreagă. Sunt propriul meu șef și nu am bătăi de cap. Acum îmi doresc să lucrez în lumea publicității. Eh… vrabia mălai visează.

Oricum ar fi, îmi aduc și acum aminte cu drag de copilăria mea printre tinichigii, tablă și alte alea. Acum munca brută a fost înlocuită de munca cu ajutorul mașinilor și mașinăriilor. De aceea piesele de utilaje au ajuns să fie atât de căutate. Ce piese?! Păi dați un click și veți descoperi universul pieselor pentru utilaje. Cum ar fi: dinți de cupă, geamuri și parbrize, lame, uleiuri și vaseline, filtre, piese de motor, dinți de freză, șpițuri și dălți, dar și ranforsări cupă. O mulțime, de unele nici n-am auzit. Dar cred că sunt de mare folos pentru domeniul construcțiilor.

Așa că dragi muncitori, interesați-vă bine înainte să cumpărați piesele de utilaje de care aveți nevoie! Baftă la lucru și succes la bani!

piese de utilaje

Anunțuri

6 gânduri despre „De la inginer constructor la blogger

  1. Este o meserie foarte frumoasă, grea şi cu multă responsabilitate! Am doi băieţi si amândoi sunt ingineri constructori, dar îşi iubesc mult meseria şi sunt foarte mândri de ceea ce fac! Într-o astfel de meserie, matematica este lege!

  2. E o meserie foarte frumoasa, dar ma gandesc oare, e adevarat ceea ce ai scris? Se cam pupa inginerul cu magazinul respectiv. Oricum, esti o blogarita si gata, no comment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s