Flori de mar

 Continuând seria articolelor despre primăvară, pentru că eu simt și trăiesc după vremea de afară… m-a apucat un dor nebun de mare. De fapt de apă, abia aștept să vină căldura și să merg la ștrand, măcar. Îmi place la nebunie să stau la soare, să mă bronzez și să mă bălăcesc în piscină. Habar n-am să înnot, dar mă înmoi cu succes ținându-mă de barele piscinei. Stau ca o divă pe margine. 🙂

         Dar până la vara cea frumoasă și fierbinte, am și eu un mare necaz. N-am primit și eu nicio floare de primăvară. În familia mea sunt aproape numai femei, am doi unchi și un văr cu mult mai mic decât mine, și acela în străinătate, și în rest niciun bărbat. Nici măcar un iubit ofilit n-am. Că dacă aveam, îl lua mama gaia dacă nu-mi aducea și mie o floare de primăvară. Și da, mi-e dor să primesc mărgăritare, zambile, lalele, narcise albe, frezii minunate… dar de unde?! Cine să-mi ofere dacă am în preajma mea numai doamne și domnișoare. Că de, știți cum e… una e să primești flori de la femei și cu totul altceva este să ți le dăruiască un bărbat. Am senzația că în familia asta nu știm să procreăm decât fete. Băieți mai rar. Un singur băiat născut din patru cupluri, în rest numai fete. Patru fete și-un băiat într-o singură familie. Mă întreb ce-au mâncat mamele, mamelor noastre, de s-a transmis numai „sămânța de fete”. Cred că e vina bunicului meu, lui îi plăceau fetele. Și-a avut cu mamaia trei fete și-un băiat. Două fete au născut, evident, fete, băiatul a făcut două fete și fata a făcut un băiat. Înțelegeți ceva?! NU! 🙂  Ei, așa e familia mea, o nebunie veselă. 🙂

       Sunt curioasă dacă și verișoarele mele vor naște tot fete. Dacă și ele fac fete… atunci clar neamul nostru va muri o dată cu noi. Păcat că n-are cine să ne ducă numele mai departe. Neamul lu’ Croitoru, va muri o dată cu noi. Măi ce supărare. Peste 50 de ani nimeni nu va știi cine am fost, din ce sămânța ne tragem. Și uite așa arborele nostru genealogic va deveni necunoscut. Nașpa. Nașpa rău.

     Și ia uitați voi cum am ajuns eu de la dorul florilor de primăvară, la istoria neamului meu complicat și vesel. Se cunoaște că mă trag și eu din neamul Croitoru, scot din mintea mea numai tâmpenii. Dar de, astenia de primăvară este de vină. Mă întreb dacă și voi o luați razna așa ca mine și povestiți pe blog de când era lupul cățel și mamaia fată mare. 🙂

        Până una-alta, să aveți o duminică frumoasă și liniștită! Eu una sunt pe metereze, am de scris o grămadă, de n-am timp nici să respir, nici să mă bucur de soare! Hai că vă pup de nu vă vedeți, ca Vârciu! 🙂 

Anunțuri

2 gânduri despre „Flori de mar

  1. =))))))))))))

    Articolul asta m-a facut sa rad cu gura pana la urechi! In primul rand..te-as fi invitat la mare la vara dar am uitat ca eu voi fi plecata, deci degeaba ai veni! Nu are farmec marea Neagra fara mine pe aici! :))

    In al doilea rand, iubesc freziile si lalelele! Daca vrei, ma deghizez in barbat la Gala si iti aduc flori. Dar cu conditia sa imi dai si tu mie! :))

    P.S. M-ai amuzat maxim cu povestea neamului tau de fete si cum va muri toata gena familiei Croitoru odata cu voi! =))))))) Sa speram ca nu se va intampla asa… :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s