Rau faci – rau gasesti…

    neuronu.ro       De când mă știu mă străduiesc să devin un om mai bun. Când vine vorba de mine, sunt extrem de exigentă. Și chiar dacă nu plec urechea la ce spun alții, nici la răutăți, dar nici la laudele exagerate, caut mereu să schimb câte ceva la mine. Am fost un om cu extrem de multe defecte, eram în multe feluri, numai om bun nu. Eram răzbunătoare, rece, secretoasă, distantă, invidioasă și obișnuiam și să mai mint. În primul rând mă mințeam pe mine, credeam că prin tertipuri pot ajunge unde îmi doresc. N-a fost așa, am avut numai de suferit și oricât mă străduiam, mereu eram prinsă cu mâța în sac. Mereu mă făceam de băcănie cu câte o gafă de care eram responsabilă și pe care o făceam voit, crezând că-mi va fi mai bine.

       Habar n-aveam eu că rău faci ușor și mai ales, rău faci – rău găsești. Nimeni nu te primește cu brațele deschise când minți sau îți cauți numai interesul propriu. Când m-am săturat să mă mai prefac, când am obosit de-atâtea răutăți, mi-am luat o pauză de singurătate. O pauză ce mi-a fost doliu, m-am jelit pe mine, anii irosiți și prostia multă care mă dusese în acel punct. Primul lucru pe care l-am învățat a fost să-mi recunosc greșelile. Apoi am învățat să cer iertare. Oamenii m-au iertat relativ ușor, dar eu eram încă mâhnită de mine însămi. Am învățat să mă accept. M-am acceptat și apoi am început să mă străduiesc să devin un om mai bun. Un om de încredere, iertător, altruist, sincer și înțelegător. Credeți că mi-a fost ușor, deloc. Mi-a fost al naibii de greu. Mai ales când prima parte a vieții mele mi-o consumasem în întregime, invidiindu-i pe alții.

        Partea mea întunecată nu s-a risipit complet, ea este acolo, însă nu-i dau curs. Caut să nu acționez la mânie sau supărare, știu că voi regreta, știu că nu voi face nimic bun. Dar mă bucur enorm că nu mai sunt invidioasă, invidia mă măcina, mă consuma și mă făcea să fiu mereu nefericită. Acum pur și simplu nu-mi mai pasă ce au alții. Îmi concentrez atenția asupra lucrurilor pe care mi le doresc, care îmi fac bine și pe care le pot obține prin propriile forțe, prin muncă proprie. Restul nu mă privește. Oricum, de-a lungul timpului am obținut lucruri pe care mi le doream și când am ajuns să le ating, în loc să fiu fericită, n-am simțit nimic sau am fost dezamăgită. Așa că prefer să nu mai râvnesc la ce au alții, ci mă concentrez pe ce am eu nevoie, pe acele lucruri care îmi pot aduce împlinirea.

       Așa am înțeles ce înseamnă viața. Și chiar dacă am pierdut multe în prostia mea, măcar știu că n-am ajuns la vârsta mea degeaba. Am învățat ceva, am învățat să mă educ și să mă reeduc până când am fost mândră de ceea ce vedeam în oglindă. Acum nu îmi mai este rușine să mă privesc, acum știu că sunt pe făgașul cel bun și dacă continui în acest ton, voi avea parte de o viață frumoasă, împlinită și liniștită.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s