Misandra…

 0f0c11fe3cd4b4a7aacebdb6b5eea220         Încet, încet, mă transform într-o misandră… de ce? Că mă enervează bărbații! De ce mă enervează? Pentru că bărbatul nu este altceva decât o grijă în plus. Sunt sensibili, nu rezistă la durere, nu-s în stare să-și încălzească o farfurie de mâncare, nu-și pregătesc baia, nu-și strâng hainele, nu-și pun șosetele murdare la coș, nu se trezesc de unii singuri, nu-și fac pachetul pentru job, nu-și iau medicamentele neîntrebați și nu-și fac treburile până nu-i pisezi bine de tot la cap.

       Adevărat că mai sunt și bărbați buni care-și țin nevestele pe palme… dar sunt atât de rari, încât sunt pe cale de dispariție. Eu una, prefer să nu mă mărit decât să îmi iau un bărbat de care să am grijă ca de un copil. În afară că aduce bani în casă și își face ”treaba” conjugală la timp sau la nevoie, în rest, nu sunt buni de nimic. Să mă ierte Dumnezeu, dar pentru o partidă de amor chiar nu este nevoie să-i spăl hainele, să-i calc rufele, să-i gătesc și să-l scarpin pe „spinare”. Chiar nu-i nevoie să mă sacrific atât. Mai bine stau cu cracii în sus în pat, mănânc mâncare de văduve (cartifi prăjiți și salată), mă duc din când în când „la om” și în rest nu am nicio bătaie de cap.

        Dacă mă întrebați pe mine ce fel de bărbat mi-aș dori… ați rămâne cruciți… cred că un astfel de bărbat nu există, nu s-a născut sau specia lui a apus de mult. Îmi plac bărbații puternici, capabili, rezistenți, grijulii, protectori, implicați și mereu dornici să-și ajute jumătatea. Îmi plac bărbații care nu se sfiesc să spele vasele, care își ajută femeile la gătit, care își întreabă consoartele ce fac, cum se simt, ce supărări au; îmi plac bărbații care știu să umble la o mașină de spălat, care schimbă scutecele bebelușilor și care nu strâmbă din nas când este nevoie să facă o treabă care nu le face plăcere. Îmi plac bărbații bărbați… care înfruntă orice obstacol cu curaj, care sunt în stare să ia asupra lor orice grijă și care se aruncă în mijlocul problemele fără să se întrebe „de ce mie?”.

        Așa că… prefer să nu mă mărit, prefer să rămân singură, dar liniștită. Și chiar dacă este o dovadă de lașitate din partea mea, chiar nu am puterea necesară de a reeduca un bărbat, de a încerca să îi schimb comportamentul haotic și de a-l îmbărbăta. Nu vreau să fac reeducare acolo unde mamele lor au dat greș. Sunt băieți/bărbați care toată viața lor au stat după fustele mamelor lor, care au fost protejați de acestea și de cea mai mică urmă de durere. Nu vreau să am de-a face cu „băiatul mamei”, bărbatul acela răsfățat care îi va spune mamei ce țâță a supt și ce așternut a mai rupt. N-am chef să-mi bat capul și NU vreau să cresc un bărbat ca și cum ar fi copil. Greșesc? Nu-i nimic, mă descurc și singură! 🙂

Anunțuri

2 gânduri despre „Misandra…

  1. Un articol pe cat de „dur”, pe atat de bazat pe realitate. Nu cred ca ar suporta nicio femeie sa creasca un barbat, dar nici invers(eu una mor cand vad atatea fete mataite si alintate).
    Eh, mai e si ghinionul sa te indragostesti si sa nu mai ai ce-i face ! :))
    Dar oricum, mai exista si barbati care spala vase si ajuta, adora sa stea cu tine in bucatarie si sa faceti cumparaturi, garantez eu ! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s