Era luat…

         Imi facea inima sa bata cu putere… avea ceva, habar n-am ce, insa o forta inexplicabila, mai presus de ratiune, ma atragea spre el. In mod normal, probabil ca n-as fi dat doi lei pe el… insa am avut nesansa sa ii simt parfumul. Atunci am simtit un gol in stomac, mintea mi s-a sucit si privirea mi-a ramas lipita de el. Atunci am inceput sa-l privesc cu alti ochi. Ma starnise, al naibii de tare. Parfumul lui trezise in mine simtaminte pe care le crezusem moarte de mult. N-as mai fi crezut vreodata ca aveam sa pic, din nou, in plasa unui parfum masculin. Mirosul ii dadea de gol personalitatea. Mirosea a tutun, cognac fin, piele, tabac, mosc si inca o esenta pe care nu reuseam sa o deslusesc, dar care imi zbarlea pielea pe sira spinarii. Parfumul lui emana senzualitate, sexualitate si mister. Ma starnea in cel mai erotic mod. Mireasma mi se impregna pe creier si vrand-nevrand, simteam nevoia sa ma apropii…sa il cunosc.
        M-am asezat la o masa in apropierea lui, mi-am aprins o tigara si am inceput sa-l privesc. Era un barbat puternic, cu coloana vertebrala, drept si falnic ca un stejar. Imbracat la patru ace, extrem de ingrijit, intr-un costum elegant, de un albastru metalic, care ii scotea in evidenta spatele lat… iar chipul ii era incadrat perfect de gulerul camasii de culoarea fildesului. Purta o barba scurta, buzele ii erau de culoarea rozelor, ochii mari de culoarea cireselor parguite, gene lungi de abanos si un nas usor acvilan. Postura lui era una sigura si dominanta… fuma, la fel ca mine, dar o facea intr-un mod asa cum numai un barbat adevarat poate sa fumeze. Avea gropita in barba… virilitate nemarginita. Isi savura cognacul cu mult calm, parca simteam cum aroma ii invadeaza limba si apoi gatul lung… ce cerea, parca, numai sarutari.
        Pe buzele lui, licoarea ca de aur parea de o dulceata nemaipomenita. Desi era ceva distanta intre noi, aerul ce intra prin fereastra de langa el, continua sa-i adie parfumul pana-n parul meu. Ma simteam posedata, habar n-aveam daca era insurat sau nu. Nici nu conta, eu doar voiam sa ma apropii, de el, de purtatorul parfumului. Ce mai conta cine era el… important era cum mirosea si ce senzatii imi trezea. Mirosea a barbat, a secret, a enigma si a pasiune si voiam sa simt toate astea pe pielea . Si ce suav zambea, cu cata eleganta bea… eram deja bine prinsa in visare… farmecul lui imi rapise orice urma de vointa. Numai ca… dintr-o data, exact cand eram pe punctul de a ma apropia, o doamna intra in local si se arunca direct in bratele lui. El o saruta cu multa gingasie… era luat! Parfumul se risipi si vraja disparu ca prin minune. Era luat, asa ca am plecat…

wpid-00909_hd.jpg

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Era luat…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s