Am gresit? N-am gresit!

       Gresit

       Mi s-a întâmplat de o grămadă de ori să greșesc fără să îmi dau seama sau fără să vreau. Se întâmplă… și de fiecare dată mă amărăsc știind că nu am vrut. Înainte obișnuiam să explic, să încerc totul pentru ca celălalt să înțeleagă. Dar e atât de frustrant, de dureros și de obositor, încât am renunțat la a mai convinge pe cineva de ceva.

        Până la urmă, așa cum spune și mesajul fotografiei, cine te cunoaște și te iubește, te va înțelege fără să îi explici, te va ierta fără să îi ceri iertare, va accepta situația fără să ceară o mie de explicații. Numai prietenii adevărați iartă micile gafe, numai persoanele iubite îți înțeleg și-ți acceptă momentele de scăpare. În rest nimeni.

        Am obosit să tot arat lumii cine sunt și cum sunt… până la urmă, sunt o tipă transparentă și ușor de citit, ca o carte deschisă. Am momente când mă înfurii, când spun vorbe la supărare, când mă necăjesc și fac mai urât ca un copil de 3 ani, care își dorește o anumită jucărie… dar am un suflet bun și nu apelez niciodată la nedreptate. Ce rost mai are să conving pe cineva de ceva? Renunț! Renunț la omul care nu mă înțelege, care îmi caută tot timpul nod îmi papură. Renunț la cel care vrea să-mi știe mereu motivele. Renunț la cel căruia trebuie să îi explic fiecare pas al meu. Dacă nu mă înțelege, înseamnă că nu mă iubește sau nu suntem pe aceeași lungime de undă. Și-atunci, ce rost mai are? Niciunul!

       Într-adevăr am făcut multe greșeli de-a lungul vieții. Unii oameni i-am pierdut definitiv, cu alții continui să merg prin viață ca și până acum. Îmi pare rău de cei pe care i-am pierdut, uneori le duc dorul, DAR, este mai bine așa. Mai bine așa decât cu mintea mereu în priză, decât cu sufletul încolțit… decât plină de grijă și de teamă că acel om se va supăra și îmi va întoarce spatele.

        Plecați, fraților, plecați dacă sunt prea mult decât puteți duce. Nu vă reține nimeni lângă mine. Nu mă mai obosesc nici să explic, nici să dovedesc contrariul. Luați-mă așa cum sunt. Dacă percepția voastră despre mine este una corectă, înseamnă cu nu trebuie să aveți regrete. Nu vă gândiți la mine, gândiți-vă la voi. Pentru mine este și un test. Test numit GREȘEALA. Dacă nu sunteți în stare să îi faceți față, atunci vă spun la revedere. Decât să mă ascund, să am grijă ce vorbesc, să mă prefac și să-mi fie mereu teamă că X își va schimba părerea, mai bine să plece. Mai bine singură decât înconjurată de oameni lângă care nu pot să fiu EU. Nu pot trăi mereu chinuită de măști. Sunt om, mai greșesc, mai spun lucruri negândite… cine nu face asta?! Cine este atât de vertebral încât să nu greșească? Cred că nimeni.

        Oricum ar fi, lângă un prieten adevărat nu trebuie să te temi niciodată că vei greși. Dacă ți-e prieten, te va înțelege și te va ierta, acceptându-te cu aceeași dragoste. Și chiar dacă te ceartă, o face spre binele tău, nu pentru a se arăta superior. Accept critica, dar nu accept batjocura și marginalizarea. Așa sunt eu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s