Judeca-ma daca vrei…

     www.nataflet.net

       De foarte multe ori am fost întrebată de ce fac sau am făcut anumite lucruri. De multe ori a trebuit să mă justific, să explic, să conving și să fac înțelese acțiunile mele. Uneori am fost înțeleasă, însă de cele mai multe ori am fost judecată. Și stau și mă întreb, de ce? Mi se pare un lucru absurd să fiu judecată, când eu la rândul meu nu judec pe nimeni și nici nu mă interesează ce fac alții. De ce? Pentru că știu că acolo este și un motiv bine întemeiat. Să judeci pe cineva e un lucru tare superficial și frivol. Atâta timp cât nu i-am trăit viața, nu am trecut prin aceleași experiențe, ideea de a-l judeca mi se pare deplasată. Fiecare avem motivele noastre pentru care facem ce facem. Dar de, așa e omul, până nu-și bagă coada și n-aruncă o vorbă aiurea, nu se simte bine. Sincer, oamenii de genul mă dezgustă, sunt limitați, văd numai ce-au în față și nimic mai mult. Fiecare își trăiește viața așa cum vrea și face ce vrea. Până la urmă nu-și împarte greutățile cu nimeni și nimeni altcineva, în afară de el însuși, nu va suporta consecințele.

      Și revenind la mine… de ce să fiu judecată? Până la urmă a intrat cineva în „adidașii” mei să vadă cum e? Știe cineva prin ce lucruri trec? Mă ajută cineva? Îmi dă cineva să mănânc? Îmi plătește cineva facturile? Mă îngrijește cineva când sunt bolnavă? Își împarte cineva viața cu mine? Nu!! Când aud de probleme, unii „apropiați” fug ca dracul de tămâie. Și sincer, de fățarnici din ăștia sunt sătulă. Când îmi va rezolva cineva problemele, mă va îngriji și mă va întreține, atunci da… mai zic că ar avea dreptul să mă judece. Dar așa? Dar așa când viața mea e numai a mea și singură mă zbat să ies la liman, sunt datoare să dau cuiva vreo explicație? Atâta timp cât nu fur, nu rănesc pe alții și nu îngrădesc fericirea și libertatea altora, datorez ceva cuiva? Nu!

     Până la urmă, fiecare alegere pe care o fac, o fac pentru mine, ca să-mi fie mie bine și familiei mele. Orice aș face, o fac pentru mine, pentru că nimeni nu mă va lua de braț și nu mă va urca sus; acolo sus unde îmi doresc să ajung, fără efortul meu, fără să mă zbat și fără să lupt, nu mă va duce nimeni. Nimic nu pică din cer. Și n-am primit nimic din senin. Fericirea nu mi-a bătut niciodată la ușă. Și niciodată nu mi-a adus cineva un sac de bani spunându-mi: „ăștia sunt pentru tine, că ești tu Alina”. Nu știu câți dintre cei care mi-au pus faptele la îndoială, dacă mi-ar fi trăit viața, ar mai fi fost în prezent întregi la minte. Fiecare lucru pe care îl fac, mi-l asum. Fiecare vorbă, fiecare acțiune și fiecare chestie, oricât ar fi ea de banală, mi le asum. Îmi asum și greșelile, dar și faptele bune.

      Și până la urmă, cine vrea să mă judece, să o facă. Dar să nu se aștepte de la mine să-i fiu în continuare prietenă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s