Duminica…

1907341_811463855545361_2434129496631137806_n (1)Cafeaua de astăzi nu are același gust ca altă dată… nu știu de ce, astăzi parcă nici iarba nu crește. Nu sunt tristă, dar nici veselă nu sunt. Nu sunt supărată, dar nici vreun motiv de bucurie nu am. Nu simt nimic… o stare de apatie mă apasă. Și ce păcătoasă este apatia. Afară e vară de câteva zile bine, iar eu parcă am rămas captivă în februarie-martie. Deși în casă miroase a crini, deși e sărbătoare, plăcinta cu brânză dulce și stafide se odihnește în cuptor, eu nu simt nimic.

Mă înec în cafeaua mea amară și las timpul să treacă. Las această duminică însorită să-și urmeze cursul. Timpul nu mai e ca altă dată… parcă el însuși s-a pierdut între clipe și momente de mult apuse. Mi-aș dori să mă întorc în copilărie, acolo nimic nu mă apăsa, în copilărie nimic nu mă necăjea. Nici astăzi nu sunt necăjită, dar nu simt că trăiesc, doar exist și existența mi-e lipsită de orice emoție.

Poate că în alte vremuri aș fi făcut o nebunie doar ca să-mi condimentez viața. Astăzi nu am putere pentru așa ceva. Îmi place prea mult liniștea care m-a atins ca să o perturb cu cine știe ce faptă nesăbuită. Și-atunci de ce mă mai plâng, dacă totuși nu fac nimic? De ce îmi mai vărs oful pe acest blog saturat de articole fără sens? De fapt sper ca după ce voi încheia acest articol să mă simt mai bine, să-mi mijească un zâmbet și-un gând care-mi va spune: „viața ta e mult mai frumoasă decât a altora… fii recunoscătoare!” dar ce-mi pasă mie de alții? De fapt îmi pasă, dar nu în sensul acela încât să îmi compar viața cu a lor.

Astăzi văd precum caii, numai în față. N-am chef să mă uit nici în stânga și nici în dreapta. Nu vreau să văd nimic. Azi nu mă interesează de nimeni și de nimic. Mă uit numai în cana mea cu cafea amară. Mi-aș ghici viitorul în ea dacă aș ști. Dar ce să văd? Mai bine să nu știu nimic și să mă las surprinsă de viitor, nu? Viitor… ce viitor? Parcă nu reușesc niciodată să îl ajung… parcă fuge de mine ca dracu’ de tămâie. Dintotdeauna am așteptat să fiu „mare” și eu tot mică am rămas… trebuie să fac ceva… făgașul pe care sunt parcă nu e așa bun. Mai bine plec. Mai bine arunc cafeaua și-mi iau un pahar cu vin… poate îmi vor veni idei de viitor.

     O duminică frumoasă să aveți, nu ca a mea care este învăluită de o energie negativă!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s