Inghesuiti…

        Am început să nu mai avem loc unii de alții. Am început să ne privim unii pe alții ca pe niște inamici. Am început să ne urâm, să ne detestăm și să ne vorbim pe la colțuri. Am început să ne bârfim. Am început să ne invidiem. Ne-au prostit banii, premiile, câștigurile și faima.

PR-ul-personal-sau-cum-sa-iesi-din-multimeBlogosfera a devenit un câmp de luptă. Libera exprimare nu mai este aceeași. De la a ne exprima liber, am trecut linia fină și-am început să ne jignim. Ne scoatem ochii unii altora. Ne evidențiem defectele unii altora. Ne înjosim și ne discriminăm unii pe alții. Când am ajuns așa? În urmă cu trei ani blogosfera nu era așa. Aveam loc cu toții, nimeni nu invidia pe nimeni și nimeni nu se certa cu nimeni. Era spațiu suficient, oricât de talentat sau netalentat era fiecare. Ne sfătuiam, ne criticam astfel încât să evoluăm cu toții. Jignirile nu-și aveau locul și nimeni nu era pus la zid. Pe vremea aceea nimeni nu era executat public, așa cum nu existau „criminali” care să curețe „mizeria”. De ce? Pentru nu exista mizerie. Nimeni nu avea nerușinarea de ridiculiza pe cineva. Nimeni nu îndrăznea să se pună mai presus de ceilalți. Nu era vorba de indiferență, ci de educație și bun simț. Fiecare își vedea de ale lui. Fiecare știa despre el însuși că are câte un cusur, de aceea nimeni nu își permitea să critice pe altcineva. Totul era mai liniștit și mai calm.

Pe vremea aceea nu erau competițiile de astăzi, nici premiile de astăzi. Poate că erau mai mari sau uneori prea mici, dar scandal… scandal nu făcea nimeni, fiecare își accepta înfrângerea, așa cum victoria și-o asuma cu bucurie. Am devenit calici, căutăm „urâtul” în orice articol, când de fapt ar trebui să vedem frumosul și esența fiecărui articol. Unii scriem mai prost, alții mai bine. Unii avem cultură generală, alții mai puțină. Unii au rămas în urmă cu gramatica, alții sunt la zi. Vrem o blogosferă curată, fără greșeli, de niciun fel. Dar până la urmă, blogosfera este un spațiu gratuit în care fiecare poate să scrie oricum și oricât.

      Nu sunt de vină cei care câștigă, nici măcar cei care pierd, dacă este cineva vinovat, este cel care oferă un premiu nemeritat. Dar de ce să sărim unii altora la gât? De ce să ne înjosim? Acolo sus este un Dumnezeu care va echilibra tot timpul balanța. Nu există dreptate absolută, cum nu există pădure fără uscăciuni. Printre câștiguri meritate, se află și unele mai puțin meritate. Dar poți să știi ce apreciază fiecare? Poți să știi ce-a avut el și tu nu? Cred că mai ține și de noroc, de karmă… știu că sună idiot ceea ce spun, dar oricât ar fi de clar un concurs, oricât ar fi brieful de bătut în cuie, fără un gram de noroc, nimic nu iese.

        M-am ofticat  și eu, te-ai ofticat și tu la rândul tău. Să rămâi cu capsa pusă pe cineva sau ceva, nu este o soluție. Cea mai bună atitudine este să mergi mai departe. Timpul le va așeza pe toate. Timpul îl va separa pe cel merituos de cel incapabil. Să-ți faci dreptate singur, este ca și cum te-ai lupta cu morile de vânt. Ai pierdut, mobilizează-te și fii mai bun! Demonstrează că poți fi mai bun!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s